Capitolul zece

Este promis un Prinţ al păcii

Isaia 8:19—9:7

1. Cu ce s-a confruntat omenirea începând din zilele lui Cain?

 ACUM aproape şase mii de ani s-a născut primul copil. Numele lui a fost Cain, iar naşterea lui a fost cu totul deosebită. Nici părinţii lui, nici îngerii, nici chiar Creatorul nu mai văzuseră până atunci un copil. Acest nou-născut i-ar fi putut aduce omenirii condamnate o speranţă. Dar ce dezamăgire! Când s-a făcut mare, el a ajuns un criminal (1 Ioan 3:12). De atunci, omenirea a fost martoră la nenumărate alte omoruri. Fiind înclinaţi să facă rău, oamenii nu sunt în pace nici unul cu altul, nici cu Dumnezeu. — Geneza 6:5; Isaia 48:22.

2, 3. Ce perspective s-au deschis prin intermediul lui Isus Cristos, şi ce trebuie să facem pentru a primi aceste binecuvântări?

² După aproape patru mii de ani de la naşterea lui Cain, s-a născut un alt copil. Numele lui era Isus, iar naşterea lui a fost, de asemenea, cu totul deosebită. El a fost născut de o fecioară, prin puterea spiritului sfânt — singura naştere de acest fel din întreaga istorie. La naşterea sa, o mulţime de îngeri bucuroşi i-au cântat laude lui Dumnezeu, spunând: „Glorie lui Dumnezeu în înălţimile de sus şi pe pământ pace printre oamenii bunăvoinţei“ (Luca 2:13, 14). Departe de a fi un criminal, Isus le-a deschis oamenilor calea pentru a se împăca cu Dumnezeu şi pentru a obţine viaţă veşnică. — Ioan 3:16; 1 Corinteni 15:55.

³ Isaia a profeţit că Isus va fi numit „Prinţ al păcii“ (Isaia 9:6). El urma să-şi dea propria viaţă în folosul omenirii,  făcând astfel posibilă iertarea păcatelor (Isaia 53:11). Astăzi, pacea cu Dumnezeu şi iertarea păcatelor pot fi obţinute pe baza credinţei în Isus Cristos. Dar aceste binecuvântări nu vin de la sine (Coloseni 1:21–23). Cei ce vor să beneficieze de ele trebuie să înveţe să asculte de Iehova Dumnezeu (1 Petru 3:11; compară cu Evrei 5:8, 9). Pe timpul lui Isaia, Israelul şi Iuda au făcut exact contrariul.

Apelează la demoni

4, 5. Care era starea de lucruri în zilele lui Isaia, şi la cine au apelat unii?

⁴ Deoarece au fost neascultători, contemporanii lui Isaia se află într-o stare morală deplorabilă, într-o adevărată temniţă de întuneric spiritual. Nici în regatul de sud al lui Iuda, unde se află templul lui Dumnezeu, nu este pace. Deoarece a fost infidel, poporul lui Iuda este ameninţat de invazia asirienilor. Vin timpuri grele. La cine apelează ei pentru ajutor? Din nefericire, în loc să apeleze la Iehova, mulţi apelează la Satan. Este adevărat că ei nu invocă numele lui Satan. Însă pentru a găsi răspuns la problemele lor, ei recurg la spiritism, încercând să comunice cu morţii, aşa cum a făcut în vechime regele Saul. — 1 Samuel 28:1–20.

⁵ Unii chiar promovează spiritismul. Isaia îndreaptă atenţia spre această apostazie când spune: „Dacă vi se zice însă: «Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi care mormăie,» răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?»“ (Isaia 8:19). Mediile spiritiste îi pot înşela pe oameni, ‘şoptind şi mormăind’. Aceste efecte sonore, atribuite spiritelor morţilor, pot fi produse de un medium  ventriloc. Uneori însă este posibil ca demonii să intervină în mod direct dându-se drept persoana defunctă, aşa cum, din câte se pare, s-a întâmplat când Saul a întrebat-o pe vrăjitoarea din En-Dor. — 1 Samuel 28:8–19.

6. De ce sunt foarte condamnabili israeliţii care au recurs la spiritism?

⁶ Toate acestea se petrec în Iuda chiar dacă Iehova a interzis practicarea spiritismului. Sub Legea mozaică, acest delict se pedepsea cu moartea (Leviticul 19:31; 20:6, 27; Deuteronomul 18:9–12). De ce comit israeliţii, care sunt proprietatea specială a lui Iehova, un păcat atât de grav? Deoarece ei au întors spatele Legii şi sfatului lui Iehova şi ‘s-au împietrit prin puterea înşelătoare a păcatului’ (Evrei 3:13). „Inima lor a devenit insensibilă ca grăsimea“ şi s-au înstrăinat de Dumnezeul lor. — Psalmul 119:70, NW. a

7. Cum îi imită mulţi oameni de astăzi pe israeliţii din zilele lui Isaia, şi care va fi viitorul acestora dacă nu se căiesc?

⁷ Probabil că ei gândesc astfel: La ce ne foloseşte Legea lui Iehova când atacul asirienilor este iminent? Ei vor o rezolvare rapidă şi simplă a situaţiei grele în care se află şi nu au de gând să-l aştepte pe Iehova să-şi ducă scopul la îndeplinire. Şi în zilele noastre, mulţi oameni nu respectă legea lui Iehova şi încearcă să intre în legătură cu medii spiritiste, consultă horoscoape şi apelează la diferite forme de ocultism pentru a-şi rezolva problemele. Totuşi, faptul că cei vii caută răspunsuri la cei morţi este şi astăzi la fel de absurd ca în trecut. Toţi cei ce practică aceste lucruri fără să se căiască vor avea aceeaşi soartă ca ‘asasinii, fornicatorii . . . idolatrii şi toţi mincinoşii’. Ei nu au nici o perspectivă de viaţă. — Revelaţia 21:8.

 ‘Legea şi atestarea’ lui Dumnezeu

8. Ce reprezintă ‘legea’ şi ‘atestarea’ la care trebuie să apelăm azi pentru a fi îndrumaţi?

⁸ Legea lui Iehova care interzice spiritismul, împreună cu celelalte porunci ale sale, nu este ţinută ascunsă în Iuda. Ea este păstrată în scris. Astăzi, Cuvântul său este disponibil în întregime sub formă scrisă. Este vorba despre Biblie, care cuprinde nu numai o colecţie de legi şi regulamente divine, ci şi o istorie a relaţiilor lui Dumnezeu cu poporul său. Această istorie biblică este o atestare, sau mărturie, care ne familiarizează cu personalitatea şi calităţile lui Iehova. În loc să-i consulte pe morţi, unde ar trebui să apeleze israeliţii pentru a fi îndrumaţi? Isaia răspunde: „La lege şi la atestare!“ (Isaia 8:20a, NW). Într-adevăr, cei ce caută adevărata iluminare trebuie să apeleze la Cuvântul scris al lui Dumnezeu.

9. Are vreo importanţă faptul că păcătoşii care nu se căiesc citează din când în când din Biblie?

⁹ Unii israeliţi care practică spiritismul ar putea pretinde că respectă Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Dar asemenea pretenţii sunt neîntemeiate şi ipocrite. Isaia spune: „Cu siguranţă, ei vor continua să spună ceea ce este în conformitate cu această declaraţie care nu va avea lumina zorilor“ (Isaia 8:20b, NW). La ce declaraţie se referă aici Isaia ? Probabil la declaraţia „La lege şi la atestare!“ S-ar putea ca unii israeliţi apostaţi să facă referire la Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum  apostaţii şi alte persoane din zilele noastre citează probabil din Scripturi. Însă ei nu fac altceva decât să spună nişte vorbe. Faptul de a cita din Scripturi nu va avea drept rezultat „lumina zorilor“, sau iluminarea de la Iehova, pentru cei ce nu înfăptuiesc voinţa lui Iehova şi nu evită practicile necurate. b

 „Nu foamete de pâine“

10. Prin ce suferinţe trece Iuda deoarece l-a respins pe Iehova?

¹⁰ Neascultarea de Iehova are drept consecinţă întuneric mintal (Efeseni 4:17, 18). În sens spiritual, poporul lui Iuda a devenit orb, fiind lipsit de înţelegere (1 Corinteni 2:14). Isaia descrie starea acestuia: „El va pribegi prin ţară, apăsat şi flămând“ (Isaia 8:21a). Din cauza infidelităţii naţiunii — îndeosebi în timpul domniei regelui Ahaz — supravieţuirea lui Iuda ca regat independent este ameninţată. Naţiunea este înconjurată de duşmani. Armata asiriană atacă oraşele evreieşti unul după altul. Duşmanul devastează terenurile cultivate, motiv pentru care hrana este greu de procurat. Mulţi sunt ‘apăsaţi şi flămânzi’. Însă în ţară există şi un alt fel de foamete. Cu câteva decenii mai înainte, Amos profeţise: „«Iată, vin zile,» zice Stăpânul DOMNUL, «când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzirea cuvintelor DOMNULUI»“ (Amos 8:11). Iuda suferă acum din cauza acestei foamete spirituale!

11. Va învăţa Iuda ceva din disciplinarea pe care o primeşte?

¹¹ Va învăţa Iuda lecţia şi se va întoarce la Iehova? Se va întoarce poporul de la spiritism şi idolatrie „la lege şi la atestare“? Iehova spune dinainte care va fi reacţia lor: „Când îi va fi foame, se va mânia şi va blestema pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi . . . va ridica ochii“ (Isaia 8:21b). Da, mulţi îl vor învinui pe regele lor uman pentru situaţia în care se vor afla. În nebunia lor, unii îl vor învinui chiar pe Iehova pentru nenorocirile prin care vor trece (compară cu Ieremia 44:15–18). Mulţi oameni de astăzi reacţionează la fel, învinuindu-l pe Dumnezeu pentru nenorocirile cauzate de răutatea oamenilor.

12. a) În ce situaţie se află Iuda ca urmare a faptului că s-a îndepărtat de Dumnezeu? b) Ce întrebări importante se pun?

¹² Le va aduce pace locuitorilor lui Iuda faptul că îl blestemă pe Dumnezeu? Nu, nu le va aduce. Iată ce prezice Isaia:  „Se va uita spre pământ, iată, necaz şi întunecime, mâhnirea suferinţei; şi se va vedea izgonit în întunericul gros“ (Isaia 8:22). După ce îşi ridică ochii spre cer pentru a-l învinui pe Dumnezeu, ei îşi coboară privirea în pământ, spre perspectivele lor lipsite de speranţă. Îndepărtarea lor de Dumnezeu a dus la dezastru (Proverbele 19:3). Dar ce se poate spune despre promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut lui Avraam, Isaac şi Iacov (Geneza 22:15–18; 28:14, 15)? Nu-şi va duce Iehova la îndeplinire promisiunile? Vor pune capăt asirienii sau altă putere militară liniei regale promise lui Iuda şi lui David (Geneza 49:8–10; 2 Samuel 7:11–16)? Vor fi condamnaţi israeliţii pentru totdeauna să stea în întuneric?

O ţară ‘acoperită cu dispreţ’

13. Ce este „Galileea Neamurilor“, şi cum a ajuns ea să fie ‘acoperită cu dispreţ’?

¹³ Isaia face referire acum la unul dintre cele mai îngrozitoare evenimente care s-au abătut asupra descendenţilor lui Avraam: „Întunericul nu va mai fi pentru ea, cea care acum este în necaz. După cum în trecut a acoperit cu dispreţ ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în viitor va acoperi cu slavă drumul spre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor“ (Isaia 9:1). Galileea este o regiune în regatul de nord al lui Israel. În profeţia lui Isaia ea cuprinde „ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali“, precum şi „drumul spre mare“, un drum care în antichitate lega Marea Galileii de Marea Mediterană. Pe timpul lui Isaia, regiunea era numită „Galileea Neamurilor“, probabil deoarece multe dintre oraşele ei erau locuite de neisraeliţi. c Cum este ‘acoperită cu dispreţ’ această ţară? Asirienii păgâni o cuceresc, îi duc pe israeliţi în exil şi  repopulează întreaga regiune cu păgâni, care nu sunt descendenţi ai lui Avraam. Astfel, regatul de nord al celor zece triburi dispare din istorie ca naţiune de sine stătătoare. — 2 Împăraţi 17:5, 6, 18, 23, 24.

14. În ce sens „întunericul“ din Iuda nu va fi la fel de mare ca al regatului celor zece triburi?

¹⁴ Şi Iuda este ameninţată de asirieni. Se va afunda ea pentru totdeauna în ‘întuneric’, aşa cum s-a întâmplat cu cele zece triburi reprezentate de Zabulon şi Neftali? Nu, aşa ceva nu se va întâmpla. „În viitor“, Iehova va revărsa binecuvântări peste teritoriul regatului de sud al lui Iuda şi chiar peste ţara ocupată mai înainte de regatul de nord. În ce mod?

15, 16. a) Când, „în viitor“, se va schimba situaţia pentru „regiunea lui Zabulon şi a lui Neftali“? b) Cum ajunge să fie acoperită cu slavă ţara care a fost acoperită cu dispreţ?

¹⁵ Apostolul Matei răspunde la această întrebare în relatarea sa inspirată privitoare la ministerul pământesc al lui Isus. Descriind perioada de început a acestui minister, Matei spune: „A părăsit Nazaretul, a venit şi s-a stabilit în Capernaum, lângă mare, în regiunea lui Zabulon şi a lui Neftali, ca să se împlinească ceea ce fusese declarat prin intermediul profetului Isaia, când a zis: «O, ţară a lui Zabulon şi ţară a lui Neftali, de-a lungul drumului mării, de cealaltă parte a Iordanului, Galileea naţiunilor! Poporul care şedea în întuneric a văzut o mare lumină, iar cât despre cei care şedeau într-o regiune a umbrei morţii, peste ei a răsărit lumina»“. — Matei 4:13–16.

¹⁶ Într-adevăr, ‘viitorul’ prezis de Isaia este perioada în care Cristos şi-a desfăşurat ministerul pământesc. Isus şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţa sa pământească în Galileea. În districtul Galileii şi-a început el ministerul şi a început să anunţe: „Regatul cerurilor s-a apropiat“ (Matei 4:17). În  Galileea a ţinut el celebra Predică de pe munte, şi-a ales apostolii, a înfăptuit primele miracole şi a apărut în faţa a aproape 500 de continuatori după ce a înviat (Matei 5:1—​7:27; 28:16–20; Marcu 3:13, 14; Ioan 2:8–11; 1 Corinteni 15:6). În felul acesta, Isus a împlinit profeţia lui Isaia, onorând „ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali“. Bineînţeles, Isus nu şi-a limitat ministerul la locuitorii Galileii. Predicând vestea bună pe tot cuprinsul ţării, Isus ‘a acoperit cu slavă’ întreaga naţiune a Israelului, inclusiv Iuda.

‘Marea lumină’

17. Cum străluceşte în Galileea „o mare lumină“?

¹⁷ Dar ce se poate spune despre menţiunea pe care o face Matei cu privire la „o mare lumină“ în Galileea? Şi aceasta a fost un citat din profeţia lui Isaia. Isaia a scris: „Poporul care umbla în întuneric a văzut o mare lumină; peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii a strălucit lumina“ (Isaia 9:2). Până în secolul I e.n., lumina adevărului fusese ascunsă de falsităţile păgâne. Conducătorii religioşi evrei agravaseră problema ţinând la tradiţiile lor religioase prin care ‘anulaseră cuvântul lui Dumnezeu’ (Matei 15:6). Oamenii umili erau asupriţi şi derutaţi, urmând nişte „călăuze oarbe“ (Matei 23:2–4, 16). Când a apărut Isus Mesia, ochii multor oameni umili s-au deschis într-un mod extraordinar (Ioan 1:9, 12). Lucrarea pe care a înfăptuit-o Isus aici pe pământ şi binecuvântările care au rezultat din jertfa oferită de el sunt numite în mod potrivit în profeţia lui Isaia „o mare lumină“. — Ioan 8:12.

18, 19. Ce motiv de mare bucurie au avut cei ce au acceptat lumina?

¹⁸ Cei ce au acceptat lumina au avut multe motive de bucurie. Isaia a continuat astfel: „Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş,  cum se înveseleşte la împărţirea prăzii“ (Isaia 9:3). Ca urmare a activităţii de predicare efectuate de Isus şi de continuatorii săi, persoanele sincere s-au prezentat, exprimându-şi dorinţa de a i se închina lui Iehova cu spirit şi adevăr (Ioan 4:24). În mai puţin de patru ani, un mare număr de oameni au îmbrăţişat creştinismul. Trei mii de persoane s-au botezat în ziua Penticostei din 33 e.n. La scurt timp după aceea, „numărul bărbaţilor s-a ridicat la aproximativ cinci mii“ (Faptele 2:41; 4:4). Pe măsură ce discipolii au reflectat în mod zelos lumina, „numărul discipolilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim; şi o mare mulţime de preoţi au început să asculte de credinţă“. — Faptele 6:7.

¹⁹ Asemenea celor ce se bucură de o recoltă bogată sau a celor ce se bucură să împartă o pradă valoroasă după o mare victorie militară, continuatorii lui Isus s-au bucurat de această creştere (Faptele 2:46, 47). Cu timpul, Iehova a făcut ca lumina să strălucească printre naţiuni (Faptele 14:27). Astfel, oameni de toate rasele s-au bucurat că li se deschisese calea prin care să aibă acces la Iehova. — Faptele 13:48.

„Ca în ziua lui Madian“

20. a) Cum s-au dovedit madianiţii duşmani ai Israelului, şi cum a pus Iehova capăt ameninţării lor? b) Cum va pune capăt Isus într-o viitoare ‘zi a lui Madian’ ameninţării venite din partea duşmanilor poporului lui Dumnezeu?

²⁰ Rezultatele activităţii lui Mesia sunt permanente, aşa cum reiese din următoarele cuvinte ale lui Isaia: „Tu ai sfărâmat jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui care-l asuprea, ca în ziua lui Madian“ (Isaia 9:4). Cu sute de ani înainte de perioada în care a trăit Isaia, madianiţii au conspirat cu moabiţii pentru a-l face pe Israel să păcătuiască (Numeri 25:1–9, 14–18; 31:15, 16). Mai târziu, madianiţii i-au terorizat pe israeliţi, invadând şi prădând timp de şapte ani satele şi gospodăriile lor  (Judecătorii 6:1–6). Dar atunci, Iehova, prin intermediul slujitorului său Ghedeon, a pus pe fugă armatele madianite. Nu există nici o dovadă că, după acea ‘zi a lui Madian’, poporul lui Iehova a mai suferit vreodată din cauza madianiţilor (Judecătorii 6:7–16; 8:28). În viitorul apropiat, Isus Cristos, Mai Marele Ghedeon, va da o lovitură mortală duşmanilor moderni ai poporului lui Iehova (Revelaţia 17:14; 19:11–21). După aceea, o victorie completă şi definitivă va fi repurtată „ca în ziua lui Madian“, nu prin abilitate omenească, ci prin puterea lui Iehova (Judecătorii 7:2–22). Niciodată poporul lui Dumnezeu nu va mai suferi sub jugul opresiunii!

21. Ce spune profeţia lui Isaia că se va întâmpla în viitor cu războiul?

²¹ Manifestările puterii divine nu sunt o elogiere a războiului. Înviatul Isus este Prinţ al păcii şi, distrugându-i pe duşmanii săi, el va marca începutul păcii eterne. Isaia vorbeşte acum despre arsenalul militar, care este ars în întregime: „Orice încălţăminte [cizmă, NW] purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc“ (Isaia 9:5). Zgomotul provocat de cizmele soldaţilor care mărşăluiesc nu se va mai auzi niciodată. Uniformele mânjite de sânge ale combatanţilor inveteraţi nu vor mai fi văzute niciodată. Războiului i se va pune capăt! — Psalmul 46:9.

„Sfătuitor minunat“

22. Ce nume profetic multiplu i se dă lui Isus în cartea lui Isaia?

²² La naşterea sa miraculoasă, cel născut pentru a fi Mesia a primit numele Isus, care înseamnă „Iehova este salvare“. Dar el are şi alte nume, nume profetice care evidenţiază rolul său deosebit de important şi înalta sa poziţie. Unul dintre aceste nume este Emanuel, care înseamnă „Cu noi este Dumnezeu“ (Isaia 7:14, NW, nota de subsol). Isaia vorbeşte  acum de un alt nume profetic: „Un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat; şi domnia princiară va fi pe umărul său. Şi va fi numit cu numele de Sfătuitor minunat, Dumnezeu puternic, Tată etern, Prinţ al păcii“ (Isaia 9:6, NW). Să analizăm semnificaţia completă a acestui nume profetic multiplu.

23, 24. a) În ce sens este Isus un „Sfătuitor minunat“? b) Cum pot imita sfătuitorii creştini de astăzi exemplul lui Isus?

²³ Un sfătuitor este o persoană care oferă sfaturi. Când a fost pe pământ, Isus Cristos a oferit sfaturi minunate. În Biblie citim că „mulţimile erau uluite de modul său de predare“ (Matei 7:28). El este un Sfătuitor înţelept, care are empatie şi care înţelege extraordinar de bine natura umană. Sfaturile lui nu se limitează la mustrări şi la disciplinare. De cele mai multe ori, ele constau în instruire şi în îndemnuri iubitoare. Sfaturile date de Isus sunt minunate deoarece întotdeauna sunt înţelepte, perfecte şi infailibile. Când sunt urmate, ele conduc la viaţă veşnică. — Ioan 6:68.

²⁴ Sfaturile lui Isus nu sunt doar un rod al minţii sale luminate. Dimpotrivă, iată ce spune el: „Ceea ce predau eu nu este al meu, ci îi aparţine celui care m-a trimis“ (Ioan 7:16). La fel ca în cazul lui Solomon, Sursa înţelepciunii lui Isus este Iehova Dumnezeu (1 Împăraţi 3:7–14; Matei 12:42). Exemplul lui Isus ar trebui să-i îndemne pe învăţătorii şi sfătuitorii din congregaţia creştină să-şi bazeze întotdeauna sfaturile pe Cuvântul lui Dumnezeu. — Proverbele 21:30.

„Dumnezeu puternic“ şi „Tată etern“

25. Ce ne spune numele „Dumnezeu puternic“ cu privire la Isus aflat în cer?

²⁵ Isus este şi „Dumnezeu puternic“ şi „Tată etern“. Aceasta nu înseamnă că el uzurpă autoritatea şi poziţia lui Iehova, care este „Dumnezeu, Tatăl nostru“ (2 Corinteni 1:2). Isus „nu s-a gândit la o uzurpare, şi anume să fie egal cu Dumnezeu“  (Filipeni 2:6). El este numit Dumnezeu puternic, nu Dumnezeu Atotputernic. Isus nu s-a gândit niciodată să fie Dumnezeu Atotputernic, deoarece el îl numeşte pe Tatăl său „singurul Dumnezeu adevărat“, adică singurul Dumnezeu căruia trebuie să i se aducă închinare (Ioan 17:3; Revelaţia 4:11). În Scripturi, cuvântul „dumnezeu“ poate însemna „cel puternic“ sau „cel tare“ (Exodul 12:12; Psalmul 8:5; 2 Corinteni 4:4). Înainte de a veni pe pământ, Isus a fost „un dumnezeu“, ‘existând în formă de Dumnezeu’. După învierea sa, el s-a întors în ceruri, primind o poziţie şi mai înaltă (Ioan 1:1; Filipeni 2:6–11). Pe lângă aceasta, denumirea de „dumnezeu“ mai are o semnificaţie. În Israel, judecătorii erau numiţi „dumnezei“ — şi chiar Isus i-a numit astfel odată (Psalmul 82:6; Ioan 10:35). Isus este Judecătorul numit de Iehova, „care trebuie să judece viii şi morţii“ (2 Timotei 4:1; Ioan 5:30). Pe bună dreptate este el numit Dumnezeu puternic.

26. De ce poate fi numit Isus „Tată etern“?

²⁶ Titlul de „Tată etern“ se referă la puterea şi autoritatea Regelui mesianic de a le oferi oamenilor perspectiva vieţii eterne pe pământ (Ioan 11:25, 26). Moştenirea pe care ne-a lăsat-o primul nostru părinte a fost moartea. Isus, ultimul Adam, „a devenit un spirit dătător de viaţă“ (1 Corinteni 15:22, 45; Romani 5:12, 18). Întrucât Isus, Tatăl etern, va trăi pentru totdeauna, omenirea ascultătoare se va bucura pentru veşnicie de foloasele paternităţii sale. — Romani 6:9.

„Prinţ al păcii“

27, 28. De ce foloase au parte în prezent şi vor avea parte şi în viitor supuşii ‘Prinţului păcii’?

²⁷ Pe lângă viaţă veşnică, omul are nevoie şi de pace, atât cu Dumnezeu, cât şi cu semenii. Chiar în zilele noastre, cei ce se supun domniei ‘Prinţului păcii’ îşi ‘făuresc din săbiile  lor fiare de plug şi din suliţele lor cosoare’ (Isaia 2:2–4). Ei nu nutresc ură din cauza deosebirilor politice, teritoriale, rasiale sau economice. Ei sunt uniţi în închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat, Iehova, şi depun eforturi pentru a fi în relaţii paşnice cu semenii lor, atât cu cei din congregaţie, cât şi cu cei din afara ei. — Galateni 6:10; Efeseni 4:2, 3; 2 Timotei 2:24.

²⁸ La timpul stabilit de Dumnezeu, Cristos va realiza pe pământ o pace mondială, stabilă şi durabilă (Faptele 1:7). „Nu va exista sfârşit al abundenţei domniei princiare şi a păcii pe tronul lui David şi asupra regatului său, pentru a-l stabili ferm şi pentru a-l susţine prin intermediul justiţiei şi prin intermediul dreptăţii, de acum şi până în timp indefinit“ (Isaia 9:7a, NW). Când îşi va exercita autoritatea ca Prinţ al păcii, Isus nu va apela la mijloace tiranice. Cei aflaţi sub autoritatea lui nu vor fi deposedaţi de liberul arbitru şi nu vor fi supuşi prin forţă. Dimpotrivă, tot ce va realiza el se va face „prin intermediul justiţiei şi prin intermediul dreptăţii“. Ce schimbare înviorătoare!

29. Ce trebuie să facem dacă dorim să ne bucurăm de binecuvântările păcii veşnice?

²⁹ Având în vedere semnificaţiile remarcabile pe care le are numele profetic al lui Isus, încheierea pe care o face Isaia la această parte a profeţiei sale este cu adevărat emoţionantă. El scrie: „Însuşi zelul lui Iehova al armatelor va face lucrul acesta“ (Isaia 9:7b, NW). Într-adevăr, Iehova acţionează cu zel. El nu face nimic cu inima împărţită. Putem fi siguri că toate lucrurile pe care le promite se vor împlini în mod complet. De aceea, oricine doreşte să se bucure de viaţă veşnică să-i slujească lui Iehova cu o inimă completă. Asemenea lui Iehova Dumnezeu şi lui Isus, Prinţul păcii, fie ca toţi slujitorii lui Dumnezeu să fie ‘zeloşi pentru lucrări excelente’. — Tit 2:14.

[Note de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Harta/Fotografia de la pagina 122]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Corazin

Betsaida

Capernaum

Câmpia Ghenezaretului

Marea Galileii

Magadan

Tiberiada

Râul Iordan

GADARA

Gadara

 [Legenda ilustraţiilor de la pagina 119]

Atât naşterea lui Cain, cât şi naşterea lui Isus au fost cu totul deosebite. Numai naşterea lui Isus a avut un final fericit

[Legenda ilustraţiei de la pagina 121]

Va fi o foamete mult mai cumplită decât o foame de pâine şi o sete de apă

 [Legenda ilustraţiei de la pagina 127]

Isus a fost o lumină în ţară