Capitolul patru

Casa lui Iehova este înălţată

Isaia 2:1–5

1, 2. Ce cuvinte sunt gravate pe un zid din piaţa Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi care este sursa acestui citat?

 „DIN săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. Aceste cuvinte sunt gravate pe un zid din piaţa Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York. Câteva decenii nu s-a cunoscut sursa acestui citat. Întrucât obiectivul Organizaţiei Naţiunilor Unite este acela de a realiza pacea la scară mondială, s-a tras repede concluzia că citatul le aparţinea celor ce au fondat în 1945 această organizaţie.

² Însă în 1975, sub citat a fost gravat pe zid numele lui Isaia. Atunci s-a ştiut că aceste cuvinte nu sunt de dată recentă. De fapt, ele fac parte dintr-o profeţie care a fost consemnată cu peste 2 700 de ani în urmă, în ceea ce este acum capitolul 2 al cărţii Isaia. De-a lungul mileniilor, iubitorii păcii au meditat la timpul şi modul în care aveau să se împlinească lucrurile prezise de Isaia. Dar noi nu mai avem de ce să ne punem întrebări cu privire la ele. Astăzi vedem cu ochii noştri impresionanta împlinire a acestei profeţii antice.

3. Ce naţiuni făuresc din săbii fiare de plug?

³ Ce naţiuni făuresc din săbii fiare de plug? Cu siguranţă, nu poate fi vorba de naţiunile şi guvernele politice din zilele noastre. Până în prezent, aceste naţiuni au fabricat săbii, sau arme, atât pentru a purta războaie, cât şi pentru a menţine „pacea“ prin forţă. De fapt, popoarele au avut întotdeauna tendinţa de a făuri săbii din fiarele lor de plug. Profeţia  lui Isaia îşi găseşte împlinirea în reprezentanţi din toate naţiunile, oameni care i se închină lui Iehova, „Dumnezeul păcii“. — Filipeni 4:9.

Naţiunile care se revarsă spre închinarea pură

4, 5. Ce prezic versetele introductive din Isaia capitolul 2, şi ce anume subliniază caracterul demn de încredere al acestor cuvinte?

⁴ Isaia capitolul 2 începe cu următoarele cuvinte: „Lucrul pe care Isaia, fiul lui Amoţ, l-a văzut în viziune cu privire la Iuda şi la Ierusalim: Şi se va întâmpla, fără îndoială, în perioada finală a zilelor, că muntele casei lui Iehova va ajunge ferm stabilit deasupra vârfului munţilor şi, cu certitudine, el va fi înălţat deasupra dealurilor: şi va trebui ca spre el să se reverse toate naţiunile“ (Isaia 2:1, 2, NW).

⁵ Remarcaţi că lucrurile prezise de Isaia nu sunt simple supoziţii. Isaia este îndrumat să consemneze evenimente care ‘se vor întâmpla’ fără îndoială. Orice îşi propune Iehova se „va împlini“ cu siguranţă (Isaia 55:11). Se pare că, pentru a sublinia caracterul demn de încredere al promisiunii sale, Dumnezeu l-a inspirat pe profetul Mica, contemporan cu Isaia, să consemneze în cartea sa aceeaşi profeţie care este prezentată în Isaia 2:2–4. — Mica 4:1–3.

6. Când se împlineşte profeţia lui Isaia?

⁶ Când trebuie să se împlinească profeţia lui Isaia? „În perioada finală a zilelor.“ În Biblia Cornilescu, ediţia a III-a, 1991, citim: „În zilele din urmă“. Scripturile greceşti creştine au prezis anumite aspecte care vor caracteriza această perioadă. Unele dintre ele sunt războaie, cutremure de pământ, epidemii, lipsă de alimente şi „timpuri critice“ (2 Timotei 3:1–5; Luca 21:10, 11). a Împlinirea acestor profeţii dovedeşte  din plin că trăim „în perioada finală a zilelor“, în ultimele zile ale actualului sistem mondial. Prin urmare, este logic să ne aşteptăm să vedem în zilele noastre împlinirea lucrurilor prezise de Isaia.

Un munte pentru închinare

7. Ce ilustrare profetică face Isaia?

⁷ În câteva cuvinte, Isaia face o ilustrare profetică sugestivă. Vedem un munte maiestuos, având ca o cunună o casă impunătoare, care este templul lui Iehova. Acest munte se înalţă deasupra munţilor şi dealurilor din jur. Totuşi, el nu lasă impresia că urmează să se întâmple ceva rău, nici nu te înfricoşează, ci te atrage. Oameni din toate naţiunile doresc cu ardoare să urce la muntele casei lui Iehova; ei se revarsă spre el. Lucrul acesta este uşor de imaginat, dar la ce se referă?

8. a) Cu ce erau puşi în legătură munţii şi dealurile în zilele lui Isaia? b) Ce ilustrează revărsarea naţiunilor spre „muntele casei lui Iehova“?

⁸ În zilele lui Isaia, dealurile şi munţii erau deseori puşi în legătură cu închinarea. De exemplu, ei slujeau drept locuri pentru închinarea la idoli şi pentru templele zeilor falşi (Deuteronomul 12:2; Ieremia 3:6). Cu toate acestea, casa, sau templul lui Iehova, împodobeşte vârful muntelui Moria din Ierusalim. Israeliţii fideli călătoresc de trei ori pe an la Ierusalim şi urcă pe muntele Moria pentru a se închina la adevăratul Dumnezeu (Deuteronomul 16:16). Prin urmare, revărsarea naţiunilor spre „muntele casei lui Iehova“ ilustrează strângerea multor oameni la închinarea adevărată.

9. Ce reprezintă „muntele casei lui Iehova“?

⁹ Bineînţeles, astăzi poporul lui Dumnezeu nu se adună în sens literal la un templu de piatră aflat pe un munte. Templul lui Iehova din Ierusalim a fost distrus de armatele romane în 70 e.n. În plus, apostolul Pavel a arătat cu claritate că atât templul din Ierusalim, cât şi tabernacolul care a  existat înaintea acestuia au fost o prefigurare. Ele erau reprezentări ale unei realităţi spirituale mult mai măreţe, ‘adevăratul cort, pe care Iehova l-a ridicat, şi nu omul’ (Evrei 8:2). Acest cort spiritual reprezintă măsurile luate de Iehova pentru a ne apropia de el în închinare, având la bază jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos (Evrei 9:2–10, 23). În armonie cu aceasta, „muntele casei lui Iehova“ menţionat în Isaia 2:2 reprezintă înălţata închinare pură adusă lui Iehova în zilele noastre. Cei ce îmbrăţişează închinarea pură nu se adună în vreun loc geografic; ei se adună în sensul că sunt uniţi în închinarea lor.

 Înălţarea închinării pure

10, 11. În ce sens a fost înălţată închinarea la Iehova în zilele noastre?

¹⁰ Profetul spune că „muntele casei lui Iehova“, sau închinarea pură, „va ajunge ferm stabilit deasupra vârfului munţilor“ şi „va fi înălţat deasupra dealurilor“. Cu mult timp înainte de Isaia, regele David a adus arca legământului pe muntele Sion, în Ierusalim, care se afla la o altitudine de 760 de metri deasupra nivelului mării. Arca a stat aici până când a fost transferată în templul de pe muntele Moria (2 Samuel 5:7; 6:14–19; 2 Cronici 3:1; 5:1–10). Astfel, pe timpul lui Isaia,  arca sfântă fusese deja înălţată în templu în sens literal, într-o poziţie mai înaltă decât a multor dealuri din jur, pe care se practica închinarea falsă.

¹¹ Bineînţeles, în sens spiritual, închinarea la Iehova a fost întotdeauna superioară practicilor religioase ale celor ce le slujeau dumnezeilor falşi. În zilele noastre însă, Iehova a înălţat până la cer închinarea sa, deasupra tuturor formelor de închinare necurată, cu mult deasupra tuturor „dealurilor“ şi „vârfului munţilor“. În ce mod? În mare parte prin strângerea celor ce doresc să i se închine „cu spirit şi adevăr“. — Ioan 4:23.

12. Cine sunt „fiii regatului“, şi ce strângere are loc?

¹² Cristos Isus a vorbit despre „încheierea unui sistem de lucruri“ ca despre un timp de seceriş, când îngerii îi vor strânge pe „fiii regatului“ — pe cei a căror speranţă este să domnească cu Isus în glorie cerească (Matei 13:36–43). Din 1919, Iehova i-a împuternicit pe „cei rămaşi“ dintre aceşti fii să ia parte împreună cu îngerii la lucrarea de seceriş (Revelaţia 12:17). Astfel, mai întâi sunt strânşi „fiii regatului“, sau fraţii unşi ai lui Isus. Apoi ei iau parte la o altă lucrare de strângere.

13. Cum a binecuvântat Iehova rămăşiţa unsă?

¹³ Pe parcursul acestei perioade de seceriş, Iehova a ajutat în mod progresiv rămăşiţa unsă să înţeleagă şi să aplice Cuvântul său, Biblia. Acest fapt a contribuit, de asemenea, la înălţarea închinării pure. Deşi ‘întunericul acoperă pământul şi negură mare popoarele’, cei unşi ‘strălucesc ca nişte lumini’ în mijlocul omenirii, deoarece au fost curăţaţi şi rafinaţi de Iehova (Isaia 60:2; Filipeni 2:15). „Umpluţi de cunoştinţa exactă a voinţei sale în toată înţelepciunea şi discernământul spiritual“, aceşti creştini unşi de spirit ‘strălucesc la fel de intens ca soarele în regatul Tatălui lor’. — Coloseni 1:9; Matei 13:43.

14, 15. Pe lângă strângerea ‘fiilor regatului’, ce strângere este în curs, şi cum a fost prezisă aceasta de Hagai?

 ¹⁴ În plus, alte persoane se revarsă spre „muntele casei lui Iehova“. Numite de Isus „alte oi“ ale sale, acestea au speranţa de a trăi pentru totdeauna pe un pământ paradiziac (Ioan 10:16; Revelaţia 21:3, 4). Începând din anii ’30, ele s-au numărat cu miile, apoi cu sutele de mii, iar în prezent, cu milioanele. Într-o viziune pe care a primit-o apostolul Ioan, acestea sunt prezentate ca fiind „o mare mulţime, pe care nici un om nu putea s-o numere, din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“. — Revelaţia 7:9.

¹⁵ Profetul Hagai a prezis apariţia acestei mari mulţimi. El a scris: „Aşa vorbeşte DOMNUL oştirilor: «Încă puţin timp şi voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul; voi clătina toate popoarele; şi va veni comoara tuturor neamurilor [cei ce li se alătură creştinilor unşi în închinarea pură] şi voi umple de slavă casa aceasta,» zice DOMNUL oştirilor“ (Hagai 2:6, 7). Faptul că această „mare mulţime“ aflată într-o continuă creştere şi însoţitorii ei unşi există înalţă, da, glorifică închinarea pură din casa lui Iehova. Niciodată un număr atât de mare de persoane nu au fost unite în închinarea adusă adevăratului Dumnezeu, iar aceasta le aduce glorie lui Iehova şi Regelui său întronat, Isus Cristos. Regele Solomon a scris: „Mulţimea poporului este slava împăratului“. — Proverbele 14:28.

Închinarea înălţată în viaţa oamenilor

16–18. Ce schimbări au făcut unii pentru ca închinarea lor la Iehova să fie acceptată?

¹⁶ Lui Iehova îi revine tot meritul pentru înălţarea închinării adevărate în zilele noastre. Totuşi, cei ce se apropie de el au privilegiul să ia parte la această lucrare. După cum urcuşul pe un munte se face cu eforturi, la fel sunt necesare eforturi şi pentru a învăţa normele drepte ale lui Iehova şi  pentru a trăi în armonie cu ele. Asemenea creştinilor din secolul I, slujitorii de astăzi ai lui Dumnezeu au lăsat în urmă un mod de viaţă şi obiceiuri care nu sunt în acord cu închinarea adevărată. Fornicatori, idolatri, adulteri, hoţi, oameni lacomi, beţivi şi alţii şi-au schimbat modul de viaţă şi ‘au fost spălaţi’ în ochii lui Dumnezeu. — 1 Corinteni 6:9–11.

¹⁷ Un exemplu tipic este cazul unei tinere care a scris: „La un moment dat mi-am pierdut orice speranţă. Duceam o viaţă imorală şi mă îmbătam deseori. M-am îmbolnăvit de boli venerice. Vindeam şi droguri şi nu-mi păsa de absolut nimic“. După ce a studiat Biblia, această tânără a făcut mari schimbări în viaţă pentru a trăi în armonie cu normele lui Dumnezeu. Iată ce spune ea acum: „Mă bucur că am pacea minţii, respect de sine, o speranţă de viitor, o familie adevărată şi, mai presus de orice, mă bucur de relaţii apropiate cu Tatăl nostru, Iehova“.

¹⁸ Chiar şi după ce ajung să se bucure de o poziţie aprobată înaintea lui Iehova, toţi trebuie să continue să înalţe închinarea adevărată, acordându-i primul loc în viaţă. Cu mii de ani în urmă, prin intermediul lui Isaia, Iehova şi-a exprimat încrederea că în zilele noastre vor exista mulţimi de oameni care vor dori ca închinarea adusă Lui să ocupe primul loc în viaţa lor. Vă număraţi şi voi printre ei?

Un popor care învaţă să umble pe calea lui Iehova

19, 20. Ce învaţă poporul lui Dumnezeu, şi unde?

¹⁹ Isaia ne spune mai multe lucruri despre cei ce îmbrăţişează astăzi închinarea pură. El spune: „Multe popoare se vor duce şi vor zice: «Veniţi, să ne suim la muntele DOMNULUI, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.» Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul DOMNULUI“. — Isaia 2:3.

 ²⁰ Iehova nu-şi lasă poporul să umble încoace şi încolo, ca oile rătăcite. Prin intermediul Bibliei şi al publicaţiilor biblice, el le transmite „legea“ şi „cuvântul“ său pentru ca ei să înveţe căile sale. Această cunoştinţă îi echipează să ‘umble pe cărările Lui’. Dintr-o inimă plină de apreciere şi în armonie cu îndrumarea divină, ei vorbesc unul cu altul despre căile lui Iehova. Ei se strâng la congrese mari şi în grupuri mai mici — la Sălile Regatului şi în case particulare — pentru a asculta şi pentru a învăţa căile lui Dumnezeu (Deuteronomul 31:12, 13). Astfel, ei imită modelul primilor creştini, care se întruneau pentru a se încuraja şi pentru a se îndemna unii pe alţii să abunde ‘în iubire şi în lucrări excelente’. — Evrei 10:24, 25.

21. La ce lucrare iau parte slujitorii lui Iehova?

²¹ Ei îi invită pe alţii să ‘se suie’ la închinarea înălţată a lui Iehova Dumnezeu. Cât de bine se armonizează lucrul acesta cu porunca pe care Isus le-a dat-o discipolilor săi înainte de înălţarea sa la cer! Iată ce le-a spus el: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:19, 20). Având sprijin divin, Martorii lui Iehova dau ascultare acestei porunci şi merg pe întregul pământ, învăţând şi făcând discipoli, pe care îi botează.

Săbii transformate în fiare de plug

22, 23. Ce se prezice în Isaia 2:4, şi ce a spus un reprezentant ONU cu privire la lucrul acesta?

²² Acum am ajuns la versetul din care o parte este gravată pe zidul din piaţa Organizaţiei Naţiunilor Unite. Isaia scrie: „El va fi Judecătorul neamurilor, El va mustra [reglementa lucrurile cu privire la, NW] un mare număr de popoare, aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor  cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul“. — Isaia 2:4.

²³ Lucrul acesta nu este câtuşi de puţin uşor de realizat. Federico Mayor, director general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, a spus cu câtva timp în urmă: „Toate ororile războiului care pătrund astăzi în locuinţele noastre prin intermediul mijloacelor audio-vizuale nu par a fi în stare să oprească înaintarea imensei maşini de război create şi alimentate de-a lungul secolelor. Generaţiile de acum au misiunea biblică, aproape imposibilă, de a ‘făuri din săbii fiare de plug’ şi de a face trecerea de la un instinct pentru război — cultivat din timpuri străvechi — la o sensibilitate pentru pace. Realizarea acestui deziderat ar fi cel mai frumos şi mai nobil gest pe care l-ar putea face «satul global» şi cea mai valoroasă moştenire pe care am putea-o lăsa urmaşilor noştri“.

24, 25. În cine îşi găsesc împlinirea cuvintele lui Isaia, şi cum?

²⁴ Naţiunile în ansamblu nu vor atinge niciodată acest obiectiv măreţ. Este pur şi simplu peste puterile lor. Cuvintele lui Isaia sunt împlinite de persoane din multe naţiuni, care sunt unite în închinarea pură. Iehova ‘a reglementat lucrurile’ în mijlocul lor. El i-a învăţat pe membrii poporului său să trăiască în pace unii cu alţii. Într-adevăr,  într-o lume dezbinată şi sfâşiată de războaie, ei au făurit, figurativ vorbind, din ‘săbiile lor fiare de plug şi din suliţele lor cosoare’. Cum?

²⁵ În primul rând, ei nu iau parte la războaiele dintre naţiuni. Cu puţin timp înainte de a fi omorât Isus, nişte bărbaţi înarmaţi au venit să-l aresteze. Când Petru a sărit cu sabia ca să-l apere pe Stăpânul său, Isus i-a spus: „Pune-ţi sabia la locul ei, pentru că toţi aceia care iau sabia vor pieri de sabie“ (Matei 26:52). De atunci, cei ce calcă pe urmele lui Isus făuresc din săbii fiare de plug şi se reţin să pună mâna pe arme pentru a-şi ucide semenii şi să susţină în alte moduri eforturile de război. Ei ‘urmăresc pacea cu toţi oamenii’. — Evrei 12:14.

Să urmăm căile păcii

26, 27. Cum ‘caută pacea şi o urmăresc’ membrii poporului lui Dumnezeu? Daţi un exemplu.

²⁶ Pacea care există în mijlocul poporului lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât refuzul de a lua parte la războaie. Deşi se găsesc în peste 230 de ţări şi reprezintă nenumărate limbi şi culturi, membrii poporului lui Dumnezeu trăiesc în pace unii cu alţii. În ei îşi găsesc o împlinire modernă cuvintele lui Isus, care le-a spus discipolilor săi din secolul I: „Prin aceasta toţi vor şti că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:35). Creştinii de astăzi sunt „împăciuitori“ (Matei 5:9). Ei ‘caută pacea şi o urmăresc’ (1 Petru 3:11). Cel ce îi susţine este Iehova, „Dumnezeul care dă pacea“. — Romani 15:33.

²⁷ Există numeroase exemple impresionante de persoane care au învăţat să fie împăciuitoare. Iată ce ne scrie un tânăr despre copilăria sa: „Greutăţile m-au învăţat cum să mă apăr. Eram o persoană ranchiunoasă, care ura viaţa. De fiecare dată terminam cu o încăierare. În fiecare zi mă băteam cu câte un copil din vecini, uneori cu pumnii, alteori cu pietre sau  cu sticle. Am devenit un adult foarte violent“. În cele din urmă însă, el a reacţionat favorabil la invitaţia de a merge la ‘muntele casei lui Iehova’. El a învăţat căile lui Dumnezeu şi a devenit un slujitor paşnic al lui Iehova.

28. Ce pot face creştinii pentru a urmări pacea?

²⁸ Majoritatea slujitorilor lui Dumnezeu nu provin dintr-un mediu atât de violent. Cu toate acestea, chiar şi prin lucruri relativ mici — cum ar fi faptele de bunătate, iertarea şi empatia — ei caută să promoveze pacea în relaţiile lor cu alţii. Deşi sunt imperfecţi, ei se străduiesc să aplice sfatul Bibliei de a ‘continua să se suporte unii pe alţii şi să se ierte cu mărinimie unii pe alţii dacă cineva are motiv de plângere împotriva altuia’. — Coloseni 3:13.

Un viitor al păcii

29, 30. Ce perspectivă are pământul?

²⁹ Iehova a înfăptuit un lucru minunat în această ‘perioadă finală a zilelor’. El a strâns din toate naţiunile oameni care doresc să-i slujească, învăţându-i să umble pe căile sale, care sunt căile păcii. Aceştia sunt cei ce vor supravieţui ‘marelui necaz’ şi vor intra într-o lume nouă, paşnică, în care războiul va fi eliminat pentru totdeauna. — Revelaţia 7:14.

³⁰ Săbiile — armele — nu vor mai exista. Psalmistul a scris cu privire la timpul acela: „Veniţi şi priviţi lucrările DOMNULUI, pustiirile [evenimentele uluitoare, NW] pe care le-a făcut El pe pământ! El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele“ (Psalmul 46:8, 9). Având în vedere această perspectivă, următorul îndemn al lui Isaia este şi astăzi la fel de potrivit ca în ziua în care a fost scris: „Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina DOMNULUI!“ (Isaia 2:5). Da, fie ca lumina lui Iehova să ne lumineze acum calea, iar noi vom umbla pentru eternitate pe căile sale. — Mica 4:5.

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]