ISTORIA Imperiului Asirian stă sub semnul cuceririlor militare, asociate deseori cu un tratament sadic aplicat captivilor. Religia avea o influență majoră asupra vieții asirienilor, iar războiul era considerat o parte importantă a practicii lor religioase. Istoricul W. Wright afirmă: „Preocuparea principală a națiunii era războiul, iar preoții instigau fără încetare la luptă. Ei trăiau mai ales din prăzile de război, din care primeau întotdeauna un anumit procent înainte ca alții să-și revendice partea, fiindcă acest popor de jefuitori era extrem de religios”. (Ancient Cities, 1886, p. 25)

 Atât Biblia, cât și istoria laică menționează că între Israel și Asiria au existat contacte frecvente. La un moment dat, Israelul a fost obligat să-i plătească tribut regelui Asiriei. Apoi, în 740 î.e.n., a fost cucerită Samaria, capitala regatului de nord, iar mii de israeliți au fost duși în exil. Faptul că Iehova a permis să se întâmple acest lucru arată cât de mult decăzuse Israelul apostat. Însă, când Sanherib a încercat să adauge și Ierusalimul pe lista cuceririlor sale, un înger al lui Iehova a ucis 185 000 de soldați asirieni într-o singură noapte. (Is 36:1–37:38) Așa cum au prezis profeții lui Iehova, Asiria a ajuns cu timpul o ruină și a fost succedată pe scena lumii de Imperiul Babilonian. (Is 23:13; Țe 2:13)