Capitolul 30

Le răspunde acuzatorilor săi

CÂND conducătorii religioşi iudei îl acuză pe Isus că a încălcat sabatul, el le răspunde: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi Eu de asemenea lucrez“.

În pofida afirmaţiilor fariseilor, lucrarea efectuată de Isus nu intră în categoria celor interzise de legea sabatului. Lucrarea sa de predicare şi de înfăptuire a unor vindecări i-a fost încredinţată de Dumnezeu şi, imitându-i exemplul, el continuă să o îndeplinească în fiecare zi. Răspunsul său însă îi înfurie şi mai mult pe iudei şi aceştia caută să-l ucidă. De ce?

Deoarece ei nu numai că acum cred că Isus încalcă sabatul, dar consideră drept o blasfemie afirmaţia sa că este însuşi Fiul lui Dumnezeu. Totuşi, Isus nu se lasă intimidat şi, răspunzându-le, vorbeşte în continuare despre relaţia sa privilegiată cu Dumnezeu. „Tatăl iubeşte pe Fiul, spune el, şi-I arată tot ce face.“

„Căci după cum Tatăl înviază morţii şi le dă viaţă, continuă el, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea.“ Într-adevăr, Fiul îi trezeşte deja pe morţi, în sens spiritual! „Cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis, spune Isus, a trecut din moarte la viaţă.“ Da, continuă el: „Vine ceasul şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care-l vor asculta vor trăi“.

Deşi până acum, aşa cum reiese din relatare, Isus nu a înviat literalmente pe cineva dintre cei morţi, el le spune acuzatorilor săi că o asemenea înviere propriu-zisă din morţi va avea loc. „Nu vă miraţi de lucrul acesta, spune el, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele.“

Până acum, după cât se pare, Isus nu a mai descris public şi într-un mod atât de clar şi de concret rolul esenţial pe care îl are el în scopul lui Dumnezeu. Dar acuzatorii lui Isus nu au numai mărturia lui în această privinţă. „Voi aţi trimis la Ioan, le aminteşte Isus, şi el a dat mărturie pentru adevăr.“

Cu numai doi ani în urmă, Ioan Botezătorul le vorbise acestor conducători religioşi iudei despre Cel care avea să vină după el. Amintindu-le despre înalta consideraţie pe care o avuseseră cândva faţă de Ioan, care se afla acum în închisoare, Isus le spune: „Voi aţi vrut să vă bucuraţi pentru un timp la lumina lui“. Isus le aduce aminte de aceste lucruri în speranţa de a-i ajuta, da, de a-i salva. Totuşi, el nu depinde de mărturia lui Ioan.

„Lucrările pe care le fac Eu [inclusiv miracolul pe care tocmai îl realizase] mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.“ În plus, continuă Isus, „Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El Însuşi despre Mine“. De exemplu, Dumnezeu a depus mărturie despre Isus cu ocazia botezului acestuia, spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit“.

Într-adevăr, acuzatorii lui Isus nu au nici o scuză pentru faptul că îl resping. Înseşi Scripturile pe care ei pretind că le cercetează depun mărturie despre el! „Dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, spune Isus în încheiere, pentru că el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeţi scrierile lui, cum veţi crede cuvintele Mele?“ Ioan 5:17–47; 1:19–27; Matei 3:17.

▪ De ce lucrarea lui Isus nu constituie o încălcare a sabatului?

▪ Cum descrie Isus rolul esenţial pe care îl are el în scopul lui Dumnezeu?

▪ Pentru a dovedi că el este Fiul lui Dumnezeu, a cui mărturie o invocă Isus?