Aspecte semnificative ale activităţii de anul trecut

ÎN POFIDA situaţiei critice din lume, Martorii lui Iehova s-au bucurat de încă un an productiv în serviciul sacru. Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, adevărul veştii bune „dă rod şi creşte în toată lumea“ (Col 1:5, 6). Suntem siguri că raportul din acest an vă va întări credinţa şi vă va încuraja.

 O NOUĂ MĂSURĂ PRIVITOARE LA PIONIERATUL AUXILIAR

Noua măsură prin care pionierilor auxiliari li s-a dat posibilitatea ca în luna aprilie să dedice în predicare fie 30, fie 50 de ore a fost primită cu mare entuziasm. Mulţi fraţi care în mod obişnuit nu ar fi putut să ia parte la această formă a lucrării au profitat imediat de ocazia de a face pionierat. Mii de vestitori au activat ca pionieri auxiliari pentru prima oară, iar mulţi dintre cei care au fost pionieri în trecut s-au bucurat din nou de acest privilegiu. În plus, mulţi alţi vestitori, deşi nu au putut să facă pionierat auxiliar, şi-au intensificat eforturile şi, astfel, şi-au sporit activitatea de predicare. Care au fost rezultatele?

Majoritatea filialelor au raportat creşteri care au depăşit cu mult recordurile anterioare. La nivel mondial au fost 2 657 377 de pionieri auxiliari, un număr de aproximativ cinci ori mai mare decât numărul maxim înregistrat anul trecut! Optzeci la sută dintre membrii familiei Betel mondiale — 16 292 din cei 20 290 de betelişti — s-au bucurat de acest privilegiu de serviciu. Cât de însufleţitor este să ştim că slujitorii lui Iehova au dedicat lucrării de predicare în luna aprilie mai multe ore decât în orice altă lună de până acum!

La numai un an de la devastatorul cutremur care a curmat viaţa a peste 300 000 de oameni, Haiti a raportat în luna aprilie un nou record în ce priveşte activitatea de predicare. Din cei 17 009 vestitori, câţi sunt în această  ţară, 6 185 au slujit ca pionieri auxiliari. Toţi au participat la o campanie specială de distribuire a broşurii Când vă moare cineva drag, ce fusese lansată de puţin timp în creola haitiană. Astfel, ei au oferit populaţiei îndoliate mângâierea şi speranţa de care avea atâta nevoie.

Fraţii din Nigeria s-au confruntat în aprilie cu o situaţie inedită. În cele patru zile stabilite pentru alegeri electorale (dintre care trei au fost sâmbete), guvernul le-a interzis cetăţenilor să plece de acasă între orele 7.00 şi 17.00 în alt scop decât acela de a merge la vot. Însă lucrul acesta nu a înăbuşit spiritul de pionierat. Iată ce se spune în raportul trimis de o congregaţie: „Vă scriem cu inimile pline de bucurie şi de apreciere pentru satisfacţiile extraordinare pe care le-am avut în această lună“. Într-o altă congregaţie, din cei 127 de vestitori botezaţi, 92 au activat ca pionieri auxiliari, inclusiv toţi bătrânii şi slujitorii auxiliari. Iar la Betel, din cei 688 de membri ai familiei, 555 au făcut pionierat auxiliar.

  Ei au depăşit obstacolele. Jeannette din Burundi, care locuieşte într-un sat din munţi, a avut întotdeauna dorinţa să facă pionierat, însă suferă de o boală cardiacă cronică ce o împiedică să meargă mult sau să urce pante abrupte. Jeannette s-a bucurat enorm când a auzit că, în aprilie, necesarul de ore pentru pionierii auxiliari era mai mic. Pentru a o ajuta să-şi îndeplinească dorinţa, bătrânii s-au îngrijit ca ea să predice într-un teritoriu din apropierea casei ei. În plus, unii pionieri şi unii vestitori au venit cu persoanele interesate la ea acasă pentru a ţine studiul biblic. Până la sfârşitul lunii, Jeannette a iniţiat ea însăşi patru studii biblice. Ea spune: „Îmi doresc din toată inima să fac din nou pionierat şi sunt sigură că Iehova mă va ajuta“.

Pe insula Grenada, o soră tânără surdă a făcut pionierat chiar dacă are şi un handicap din cauza căruia se deplasează cu dificultate. „Mi-a fost foarte greu să parcurg drumul lung până la autobuzul pe care trebuia să-l iau pentru a merge în predicare“, spune ea. Neavând un loc de muncă, această soră s-a rugat fierbinte lui Iehova pentru ajutor şi a acţionat în armonie cu rugăciunile ei. Ea şi-a acoperit singură cheltuielile vânzând articole croşetate şi obiecte de podoabă făcute manual. La sfârşitul lunii a spus: „Am participat din plin la lucrarea de predicare şi am simţit sprijinul şi încurajarea fraţilor. Asta m-a făcut cu adevărat fericită!“.

Toshi, o soră de 101 ani din Japonia, a făcut şi ea cu entuziasm pionierat auxiliar în aprilie. Deoarece nu poate părăsi azilul în care locuieşte, ea predică prin scrisori şi le depune mărturie persoanelor care vin în camera ei să o ajute. Toshi povesteşte: „Pentru că nu aud bine, vorbesc foarte tare. Aşa că pot să mă audă şi alţii care sunt prin jur“.

 Felix, din Costa Rica, suferă de tetraplegie, adică are atât mâinile, cât şi picioarele paralizate. În pofida infirmităţii lui, el şi-a propus să facă pionierat. Cum a reuşit să-şi atingă obiectivul? În faţa casei lui a fost pusă o masă cu literatură, astfel că Felix a putut să le predice trecătorilor. La sfârşitul lunii, deşi era obosit pe plan fizic, s-a simţit înviorat pe plan spiritual şi nespus de fericit deoarece începuse patru studii biblice.

Şi mulţi vestitori tineri au fost dornici să ia parte la activitatea mai intensă din aprilie. De exemplu, în Spania, Sandra, de 11 ani, şi fratele ei, Alejandro, de 7 ani, au vrut să facă mai mult în lucrarea de predicare. Stimulaţi de zelul şi entuziasmul părinţilor şi al membrilor congregaţiei, Sandra şi Alejandro au dorit să facă pionierat auxiliar deşi nu erau botezaţi. Amândoi şi-au întocmit o planificare astfel încât să petreacă în lucrare tot atâtea ore ca părinţii lor. Ei s-au pregătit pentru predicare repetând introduceri în seara dedicată închinării în familie. Părinţii se gândeau că, pe măsură ce aveau să treacă zilele, copiii aveau să-şi mai piardă din entuziasm. Aceştia însă n-au slăbit nicio clipă ritmul. În 30 aprilie, membrii familiei îşi atinseseră obiectivul de 30 de ore; doar Alejandro mai avea nevoie de trei ore. De aceea, în ultima zi a lunii, băiatul a ieşit în lucrare împreună cu tatăl său ca să facă şi el necesarul de ore pentru luna  respectivă. Cât de fericiţi au fost cu toţii că au participat din plin la predicare ca familie unită!

Tot în Spania, o soră pe nume Jean povesteşte: „Mă rugam în fiecare zi ca eu şi soţul meu, Philip, să putem predica 30 de ore“. Philip, care slujise ca supraveghetor de district până când a suferit un anevrism cerebral, era imobilizat la pat într-un spital şi nu putea nici măcar să vorbească. Singurul lui mijloc de a comunica erau ochii: clipea o dată pentru „da“ şi de două ori pentru „nu“.

„Când i-am spus despre pionieratul auxiliar“, continuă Jean, „a clipit în semn că şi el dorea să facă pionierat“. Dar cum putea Philip să atingă acest obiectiv?

În lunile precedente, Jean şi Philip le predicaseră altor pacienţi, rudelor venite în vizită şi personalului medical. „Pentru aprilie plănuiserăm să predicăm în salonul de spital cam o oră pe zi, când Philip era treaz şi putea să participe la discuţie clipind din ochi.“

În martie însă, Philip a fost transferat într-o rezervă, unde era singur. Cu toate acestea, el şi Jean au reuşit să-şi respecte planificarea, purtând în mai multe ocazii din zi discuţii de câteva minute cu diferiţi lucrători ai spitalului. Una dintre asistente, care a primit cartea Ce ne învaţă în realitate  Biblia?, l-a privit pe Philip în ochi şi a promis că va veni în ziua următoare pentru a citi versete din Biblie. Când asistenta a revenit, Jean a invitat-o să citească Ioan 17:3, apoi a rugat-o să explice cum înţelegea acest verset. Au continuat să discute în felul acesta, iar Philip clipea din ochi pentru a indica dacă asistenta înţelegea corect sau nu. Chiar şi în ziua în care nu a avut în repartiţie rezerva lui Philip, asistenta a venit special pentru a-l asigura că se ruga lui Iehova să o ajute să se apropie de El.

Slujitorii lui Iehova consideră că eforturile sporite din aprilie au fost o modalitate de a-şi demonstra iubirea faţă de semeni, recunoştinţa pentru jertfa lui Isus Cristos şi devoţiunea faţă de Tatăl lor ceresc. Ei aşteaptă cu nerăbdare luna martie din 2012, când vor avea din nou posibilitatea să facă pionierat auxiliar predicând fie 30, fie 50 de ore.

 ŞCOLI LA CARE SE ÎNVAŢĂ CĂILE LUI IEHOVA

Organizaţia lui Iehova acordă o atenţie deosebită profeţiei din Isaia 2:3, unde se spune: „Veniţi, să ne suim la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob, şi el ne va învăţa căile sale“. De exemplu, în timp ce omenirea era prinsă în vâltoarea celui de-al Doilea Război Mondial, clasa sclavului fidel şi prevăzător a înţeles că era încă nevoie ca oamenii din toate naţiunile să fie învăţaţi de Iehova înainte să vină sfârşitul sistemului lui Satan. De aceea, s-au luat măsuri pentru înfiinţarea unor şcoli precum Şcoala Biblică Galaad şi Şcoala de Serviciu Teocratic. Recent, Corpul de Guvernare a făcut unele schimbări în ce priveşte diferitele şcoli la care se oferă o instruire specială.

În octombrie 2010, Şcoala de Organizare Teocratică a primit un nou nume: Şcoala Biblică pentru Fraţi Necăsătoriţi. La această şcoală de două luni se pot înscrie, ca şi până acum, fraţi necăsătoriţi care slujesc ca bătrâni sau slujitori auxiliari. Până în prezent, la nivel mondial au absolvit cursurile acestei şcoli 37 445 de fraţi, dintre care mulţi slujesc ca pionieri, supraveghetori itineranţi, misionari şi betelişti.

În iulie 2011 s-au desfăşurat primele cursuri ale Şcolii Biblice pentru Cupluri Creştine. Această şcoală nou-înfiinţată durează două luni şi, pentru început,  se ţine la Patterson, New York. La cursurile ei se pot înscrie cupluri căsătorite de cel puţin doi ani, care au vârsta cuprinsă între 25 şi 50 de ani şi o sănătate bună şi slujesc cu timp integral fără întrerupere de cel puţin doi ani. În plus, trebuie ca soţul să slujească de cel puţin doi ani, fără întrerupere, ca bătrân sau slujitor auxiliar. Din 2012, cursurile se vor ţine în locurile unde se ţin de regulă cursurile Şcolii Biblice pentru Fraţi Necăsătoriţi.

Şcoala Biblică pentru Cupluri Creştine are ca scop instruirea cuplurilor căsătorite, astfel încât acestea să  poată fi folosite cât mai bine de Iehova în cadrul organizaţiei sale. Majoritatea absolvenţilor vor sluji ca pionieri regulari în ţara lor natală, în teritorii unde este nevoia mai mare. Însă unii pot fi repartizaţi ca pionieri speciali temporari sau chiar pot fi instruiţi pentru lucrarea itinerantă. Câţiva ar putea fi repartizaţi să slujească în altă ţară, bineînţeles dacă sunt calificaţi şi dacă le permite situaţia.

Cei care se înscriu la această şcoală trebuie să fie creştini maturi din punct de vedere spiritual, care manifestă spirit de sacrificiu. Instructorii vor fi aceiaşi fraţi care predau la Şcoala Biblică pentru Fraţi Necăsătoriţi şi vor urma, în esenţă, aceeaşi programă. Câteva lecţii vor fi ţinute doar cu fraţii, timp în care soţiile acestora vor merge în predicare. Mai multe informaţii cu privire la Şcoala Biblică pentru Cupluri Creştine se vor da cu ocazia congreselor de district, la întrunirea pentru cei interesaţi să urmeze cursurile acestei şcoli.

Corpul de Guvernare s-a gândit la unele schimbări şi în ce priveşte Şcoala Biblică Galaad. Odată cu cea de-a 132-a clasă, ale cărei cursuri au început în 24 octombrie 2011, la această şcoală sunt instruite doar cupluri care slujesc deja în serviciul special cu timp integral, de exemplu misionari care nu au absolvit Galaadul, pionieri speciali, supraveghetori itineranţi şi betelişti. Dacă vorbesc şi scriu bine în limba engleză, pot fi recomandaţi de Comitetul Filialei din ţara lor.

Absolvenţii Şcolii Galaad vor sprijini lucrarea de predicare în teritoriu şi vor contribui la buna organizare a filialelor. Ei vor primi repartiţii fie într-o congregaţie, fie în lucrarea itinerantă, fie la o filială. Cei repartizaţi într-o congregaţie vor sluji în zone cu populaţie  densă, unde activitatea lor poate avea cel mai mare impact asupra lucrării de predicare şi asupra activităţilor din congregaţie. Comitetele de filială pot solicita în continuare absolvenţi ai Şcolii Galaad dacă există o necesitate specială în teritoriul lor. De asemenea, ele pot recomanda pentru Galaad slujitori speciali cu timp integral din teritoriul aflat sub supravegherea lor, iar, în unele cazuri, ar putea solicita ca aceştia să se întoarcă după absolvire în ţara respectivă.

Şcoala pentru Membrii Comitetelor de Filială şi Soţiile Lor se va ţine la Patterson de două ori pe an, în limba engleză. În unele cazuri vor fi invitaţi şi membri ai comitetelor pe ţară. Membrii comitetelor de filială care au absolvit şcoala în trecut vor fi invitaţi din nou şi vor învăţa alături de fraţii care participă la cursuri pentru prima dată. Soţiile membrilor comitetelor de filială vor participa la majoritatea cursurilor împreună cu soţii  lor. Însă anumite lecţii, referitoare la chestiuni de natură organizatorică, vor fi ţinute doar cu fraţii, în timp ce soţiile acestora vor lucra în diferite repartiţii din Betel.

În plus, la Patterson se va ţine de două ori pe an Şcoala pentru Supraveghetorii Itineranţi şi Soţiile Lor. La cursurile care se ţin acum în Statele Unite participă şi fraţi care au mai făcut această şcoală. Ei constituie aproximativ jumătate dintre cursanţii fiecărei clase. Soţiile supraveghetorilor itineranţi vor participa la majoritatea lecţiilor.

Cât de bucuroşi sunt slujitorii lui Dumnezeu că pot beneficia de instruire de la Iehova! Isus a spus: „Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Iehova»“ (Ioan 6:45; Is. 54:13). Suntem convinşi că toate aceste schimbări vor da un şi mai mare avânt predicării veştii bune, lucrare urgentă ce trebuie efectuată pe tot pământul înainte de venirea sfârşitului.

 UN CUTREMUR DEVASTATOR ÎN JAPONIA

Mass-media din întreaga lume a semnalat un val de dezastre naturale: cutremure, tsunami, tornade, uragane, inundaţii, incendii şi erupţii vulcanice. Spaţiul nu ne permite să relatăm despre toate aceste dezastre. Ne vom opri doar la ceea ce s-a întâmplat în Japonia. Atitudinea de care au dat dovadă fraţii noştri din această ţară ilustrează foarte bine forţa morală cu care Martorii lui Iehova înfruntă astfel de situaţii dificile.

Vineri, 11 martie 2011, la ora 14.46, Japonia a fost zguduită de un cutremur cu magnitudinea de 9 grade. Seismul a provocat un tsunami, care a devastat multe localităţi de pe coasta Pacificului. Aproximativ 20 000 de oameni şi-au pierdut viaţa sau au fost daţi dispăruţi. În zona afectată de dezastru au fost distruse patru săli ale Regatului, iar alte patru au fost foarte deteriorate. Circa 235 de case ale fraţilor şi surorilor noastre au fost măturate de ape sau grav avariate şi peste 1 000 de case au avut nevoie de reparaţii.

Din cauza cutremurului şi a tsunamiului, o centrală nucleară a fost atât de grav avariată, încât au avut loc emisii de particule radioactive. Autorităţile au dat ordin de evacuare a populaţiei, astfel că multe localităţi din jur au ajuns peste noapte pustii. Martorii din zonă au fost şi ei nevoiţi să-şi părăsească locuinţele, ceea ce a însemnat „dispariţia“ a două congregaţii.

Din cei peste 14 000 de Martori ai lui Iehova care locuiau în zonele cele mai afectate, 12 şi-au pierdut viaţa,  5 au fost grav răniţi, iar 2 sunt încă daţi dispăruţi. Mulţi dintre cei care au supravieţuit acestei tragedii şi-au pierdut casele, bunurile şi, în multe cazuri, pe cei dragi.

„Am reuşit s-o iau pe mama, care este infirmă, şi am pornit cu maşina spre adăpostul indicat“, povesteşte Kiyoko din Ofunato. „La un moment dat am simţit miros de fum. M-am dat jos din maşină şi am văzut un zid uriaş de apă care ne-a înghiţit casa şi care venea spre noi! Am ajutat-o pe mama să se caţere pe terasamentul unei căi ferate. Maşina a fost luată de ape chiar sub ochii noştri!“

După cutremur, un frate tânăr pe nume Koichi a încercat să ajungă la casa părinţilor lui, aflată la 5 km de ţărm, în Ishinomaki. Însă, când a ajuns în apropiere, a văzut că toată zona era acoperită de ape. „Nu se putea merge mai departe decât cu barca.“ La trei săptămâni de la cutremur, a găsit la o morgă trupul neînsufleţit al tatălui, iar după alte trei săptămâni, trupul neînsufleţit al mamei.

Când s-a oprit cutremurul, Masaaki din Shichigahama s-a gândit să se ducă cu maşina în parcarea de la Sala  Regatului, aflată la aproximativ un kilometru de ţărm. Masaaki îşi aminteşte: „Acolo se mai refugiase o soră. Credeam că un tsunami nu va putea ajunge niciodată atât de departe. Totuşi, după puţin timp, pământul a fost acoperit de o apă neagră. Maşinile noastre au început să plutească. Am deschis geamul şi m-am urcat pe maşină. Am văzut cum maşina surorii a fost luată de apă şi a dispărut! M-am rugat lui Iehova să o ajute.

Ningea. Eram ud până la piele şi tremuram de frig. Apoi ninsoarea s-a oprit, dar aerul era extrem de rece. După puţin timp a apus soarele şi s-a lăsat întunericul. Stelele erau scânteietoare şi nespus de frumoase. Eram sus pe maşină — o insuliţă în apa rece ca gheaţa. Mai erau şi alţi oameni ca mine, refugiaţi pe mormane de dărâmături sau pe acoperişurile unor clădiri. Mă întrebam dacă voi supravieţui până dimineaţă. Ca să-mi ridic moralul, m-am gândit să spun o cuvântare biblică pe care o ţinusem cu numai două săptămâni înainte. Subiectul era cât se poate de potrivit: «Unde putem găsi ajutor în timp de necaz?». Apoi am început să cânt singura cântare pe care o ştiam pe de rost: «Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Prietenul meu». Am cântat-o iar şi iar, de nenumărate ori. În timp ce cântam, mă gândeam la ceea ce făcusem în serviciul lui Iehova, iar lacrimile îmi curgeau pe obraji.

Apoi cineva din casa de vizavi a strigat: «Eşti bine? Vin să te ajut!»“. Bărbatul care l-a strigat pe Masaaki făcuse o plută din lemnele de la suprafaţa apei şi îi salva pe oamenii din jur. Cu ajutorul lui, Masaaki a putut să intre într-o casă, printr-o fereastră de la etajul întâi. Mai târziu a aflat cu bucurie că şi sora din cealaltă maşină fusese salvată.

La Rikuzentakata era aşteptată cu nerăbdare nunta lui Kohei şi Yuko, ce urma să se ţină sâmbătă, 12 martie, la Sala Regatului. Vineri, Kohei şi Yuko şi-au oficiat căsătoria  civilă la primărie. Apoi a avut loc cutremurul. Auzind avertismentul de tsunami transmis de autorităţi, Kohei s-a refugiat repede pe un teren mai înalt. Iată ce relatează el: „Întregul oraş era învăluit în negură. Nu mai rămăsese nimic în afară de câteva clădiri mai mari. Până în acel moment îmi tot făcusem griji pentru pregătirile pe care le mai aveam de făcut în ziua respectivă, dar atunci mi-am dat seama că se întâmplase ceva îngrozitor“.

Kohei şi Yuko şi-au petrecut ziua de sâmbătă ajutându-i pe fraţii şi surorile din congregaţie. „Am primit ajutoare de la congregaţiile vecine“, povesteşte el. „M-am bucurat mult când am auzit-o pe soţia mea spunând că îşi dăruia cu plăcere timpul şi energia în folosul fraţilor. I-am mulţumit lui Iehova că mi-a dat o parteneră de viaţă atât de minunată. Tsunamiul ne-a distrus casa în care urma să locuim, maşina şi toate bunurile. Dar sunt sincer recunoscător pentru iubirea frăţească ce ni s-a arătat.“

Ajutor material, spiritual şi emoţional. Filiala din Japonia a organizat imediat trei comitete de ajutorare şi a trimis de mai multe ori reprezentanţi în zonele calamitate. În luna mai au venit în Japonia ca supraveghetori de zonă Geoffrey Jackson şi Izak Marais, de la sediul mondial. Ei s-au întâlnit cu fraţii şi surorile din una dintre cele mai devastate zone. Cu această ocazie s-a ţinut o întrunire specială pentru fraţii din congregaţiile afectate, astfel că cei aproximativ 2 800 de fraţi, prezenţi în 21 de săli ale Regatului conectate între ele prin legătură telefonică, s-au simţit încurajaţi văzând grija şi iubirea manifestate de familia noastră mondială.

Comitetele de ajutorare, precum şi alţi voluntari au dus încontinuu în zonele sinistrate ajutoare: alimente, apă şi combustibil. Pe lângă aceste lucruri de primă necesitate, comitetele de ajutorare au luat măsuri să fie trimise şi articole de îmbrăcăminte de toate mărimile. Unele  locuri de întrunire, în care fuseseră instalate stative de haine şi oglinzi, păreau mici magazine de confecţii.

Cât de recunoscători au fost fraţii sinistraţi când au văzut cum s-a îngrijit Iehova de necesităţile lor fizice şi emoţionale! Ei s-au simţit întăriţi îndeosebi la întrunirile creştine. O soră a scris: „Întrunirile îmi dau pacea minţii. Ele sunt pentru mine o ancoră spirituală de salvare“.

Un mesaj de speranţă. Fraţii din Japonia au fost gata să le aducă mângâiere din Scripturi semenilor lor cuprinşi de disperare. Un grup de vestitori dintr-un oraş care nu a fost afectat de dezastru s-a gândit să predice stradal purtând o pancartă mare pe care scria: „De ce această tragedie? Biblia răspunde“. Mulţi oameni au manifestat interes, astfel că, în numai o zi şi jumătate, fraţii au oferit 177 de cărţi Ce învaţă Biblia.

În zonele calamitate, Martorii i-au căutat pe cei cu care studiau Biblia şi pe cei pe care îi vizitau şi le-au adus mângâiere. Apoi i-au vizitat şi pe ceilalţi oameni. Iată ce spune Akiko: „Când i-am citit cuvintele din Matei 6:34, o locatară a început să plângă. Mi-am dat seama că avea multe îngrijorări. I-am explicat atunci cum ne ajută Biblia să ne păstrăm pacea minţii. Ea m-a aprobat fără ezitare şi mi-a mulţumit. Acest lucru mi-a reînnoit aprecierea pentru puterea Scripturilor de a sensibiliza inima oamenilor“.

„Există multe religii“, a spus un bărbat, „dar voi sunteţi singurii care veniţi la noi, chiar şi în această situaţie neobişnuită“. Alt bărbat a remarcat plin de respect: „Este uluitor că şi în aceste momente critice voi vă continuaţi activitatea ca de obicei!“. Un bătrân de congregaţie a zis: „Mulţi oameni s-au arătat încântaţi de vizitele noastre. Au spus: «Sunteţi primii care ne vizitează după dezastru. Vă rugăm să mai veniţi!»“.

 TRADUCEREA LUMII NOI ÎN 106 LIMBI!

Pentru slujitorii lui Dumnezeu din Letonia şi Lituania, ziua de vineri, 15 iulie 2011, a fost o zi memorabilă, ce a marcat un eveniment istoric: lansarea Scripturilor greceşti creştine — Traducerea lumii noi în limbile letonă şi lituaniană, acestea fiind a 99-a, respectiv a 100-a limbă în care este disponibilă această traducere. Cuvântarea de lansare, care a putut fi ascultată din ambele ţări, a fost ţinută de Stephen Lett, membru al Corpului de Guvernare. În ultimii şapte ani, Corpul de Guvernare a acordat o importanţă deosebită traducerii Bibliei. Drept urmare, Traducerea lumii noi este publicată acum în de două ori mai multe limbi decât în 2004, iar în diferite părţi ale globului, echipe de traducători lucrează cu sârguinţă pentru a traduce Biblia în şi mai multe limbi.

Nu este greu să ne imaginăm cu cât entuziasm primesc fraţii Biblia în limba lor. Un frate din Republica Centrafricană a spus: „E mare lucru să ai o Biblie, dar  s-o înţelegi în limba maternă e ceva cu totul deosebit. Traducerea lumii noi în limba sango îţi merge la inimă. Acum, când citesc Evangheliile, parcă îi şi văd pe cei despre care se vorbeşte în ele şi pot să le înţeleg sentimentele“. Cuvintele unei surori tinere din Etiopia exprimă sentimentele multor fraţi: „Un simplu «mulţumesc» nu poate descrie ce simt în inima mea. M-am rugat mereu lui Iehova să ne dea Traducerea lumii noi în limba noastră. Şi iată că azi am primit-o!“.

 VEŞTI DE PE ÎNTREGUL GLOB

Un agresor redus la tăcere în Rusia. Vera, o soră în vârstă, avea probleme de câţiva ani cu un vecin care nu-i suporta pe Martorii lui Iehova. Bărbatul o ameninţa şi folosea un limbaj murdar în prezenţa nepoatelor ei, care veneau deseori să o viziteze. Urmând principiul din Romani 12:18, Vera şi-a păstrat întotdeauna calmul şi nu s-a certat cu el. În ianuarie 2011, vecinul a devenit deosebit de agresiv. Temându-se pentru viaţa ei, Vera a luat legătura cu poliţistul local, care, interesant, o vizitase în martie 2010 împreună cu o funcţionară de la primărie. Atunci venise să vadă dacă ea şi alţi Martori care se întruneau în locuinţa ei desfăşurau vreo activitate extremistă. De data aceasta însă, poliţistul a văzut care era în realitate problema. El l-a mustrat aspru pe vecin şi l-a amendat cu 3 000 de ruble (aproximativ 100 de dolari) pentru că o ameninţase pe sora noastră. De atunci Vera n-a mai avut probleme cu acel vecin. În semn de apreciere, ea a trimis o scrisoare de mulţumire la secţia de poliţie. Spre surprinderea ei, a primit răspuns de la şeful secţiei. El i-a mulţumit pentru cuvintele frumoase pe care le scrisese despre poliţistul ce o ajutase. Apoi a adăugat: „Cuvintele dumneavoastră amabile, exprimate în contextul în care majoritatea oamenilor vorbesc negativ la adresa poliţiei, sunt o dovadă a încrederii pe care ne-o acordaţi“. Vera spune că acum poliţistul local trece pe la ea cu regularitate pentru a se asigura că totul este în ordine.

 „Gunoierul“ din Turcia. Doi bărbaţi care începuseră de puţin timp să studieze Biblia au participat la congresul de district. Ei au scris: „Parcă eram într-o lume de basm. Toţi zâmbeau şi erau prietenoşi şi manieraţi. În pauza de la prânz ne-am plimbat printre participanţii la congres. Nu ne-am simţit nicio clipă stingheri. La un moment dat l-am văzut pe fratele cu care studiam Biblia apropiindu-se de noi. Avea în mână un sac de gunoi. Am încercat să-l evităm, crezând că sarcina lui era să strângă gunoaiele. Nu voiam să fim consideraţi prietenii unui gunoier, aşa că am luat-o în altă direcţie, căutând să ne facem nevăzuţi în mulţime. În sinea noastră ne spuneam: «Cum de studiem Biblia cu un gunoier? Nu puteam şi noi să studiem cu cineva care ţine cuvântări pe scenă?».

Totuşi, după ce am mai progresat cu studiul, am aflat că «gunoierul» cu care studiam era membru al Comitetului Filialei şi slujea la biroul de filială al Martorilor lui Iehova. Am continuat să facem progrese şi ne-am dedicat viaţa lui Iehova. Atunci am înţeles că fratele nostru «se purta ca unul mic» (Luca 9:48). Cât de mult apreciem lecţia valoroasă pe care am învăţat-o cu ocazia primului nostru congres!“.

Minciuni în Armenia. Mass-media a pornit o vastă campanie denigratoare împotriva Martorilor lui Iehova după ce s-a spus în mod fals că un tânăr din Sevan care îşi omorâse părinţii era Martor. Imediat fraţii au dat un comunicat de presă prin care se infirma faptul că tânărul era Martor al lui Iehova. Cu toate acestea, campania calomnioasă a continuat, iar un post de televiziune a difuzat un reportaj special în care se susţinea cu insistenţă că tânărul era Martor. În timpul emisiunii s-a folosit un limbaj jignitor şi înjositor la adresa Martorilor, iar pe ecran era afişat titlul „Călăii lui Iehova, uşor de manipulat şi cruzi“. Emisiunea chiar îi instiga pe telespectatori să folosească forţa fizică împotriva Martorilor când aveau să fie vizitaţi de aceştia.  Drept urmare, în Armenia s-a înregistrat o creştere considerabilă a ostilităţii faţă de fraţii noştri. Împotriva postului de televiziune s-a făcut o reclamaţie prin care se cereau: dezminţirea afirmaţiilor făcute, prezentarea scuzelor de rigoare şi plătirea de daune morale pentru defăimare şi pentru ştirbirea bunului nume şi a reputaţiei. Până la data trimiterii la tipar a Anuarului pe 2012, postul de televiziune nu dăduse încă o dezminţire, deşi se duceau tratative pentru a se ajunge la o înţelegere pe cale amiabilă.

Viitorii ingineri ai Venezuelei. În oraşul San José de Guaribe, în fiecare dimineaţă un grup de copii trecea în drum spre grădiniţă pe lângă şantierul unde se construia o sală a Regatului. Copiii se opreau întotdeauna câteva minute în faţa şantierului şi priveau fascinaţi tot ce se făcea acolo. Într-o zi, educatoarea i-a întrebat ce voiau să devină când vor fi mari. Spre surprinderea ei, mai mulţi copii au spus că voiau să se facă „ingineri ca Martorii lui Iehova“! Curioase, ea şi o altă educatoare s-au hotărât să facă o vizită cu întreaga grupă la şantierul de construcţii. Când micii vizitatori au ajuns acolo, fraţii din echipa de construcţie au făcut cu ei un tur al şantierului. Copiii s-au bucurat foarte mult, mai ales că li s-au dat căşti de protecţie colorate. Educatoarele au pus multe întrebări şi, astfel, li s-a depus o mărturie excelentă.

Canada produce mai multe reviste. Pentru o folosire cât mai eficientă a resurselor, Corpul de Guvernare a stabilit  ca Filiala din Canada să tipărească Turnul de veghe şi Treziţi-vă! pentru toate congregaţiile din Bermude, Guyana, Canada, Statele Unite şi majoritatea insulelor din Marea Caraibilor. Drept urmare, la începutul anului de serviciu 2011, Filiala din Canada a început să tipărească de douăsprezece ori mai multe reviste decât înainte. În prezent, Canada tipăreşte reviste în 30 de limbi, ceea ce înseamnă aproape un sfert din totalul revistelor produse la nivel mondial.

Ziua porţilor deschise în Finlanda. Cu acordul Corpului de Guvernare, în Finlanda s-a organizat o campanie specială cu scopul de a îndrepta atenţia asupra Martorilor lui Iehova şi a mesajului lor, pe care ei îl proclamă în această ţară de un secol. Fraţii au distribuit cu mult zel numărul din august 2010 al revistei Treziţi-vă!, cu titlul de copertă „Martorii lui Iehova — Cine sunt ei?“. Aceasta a dus la iniţierea multor conversaţii frumoase despre lucrarea noastră. La sfârşitul lunii august, fraţii au organizat la biroul de filială o zi a porţilor deschise. Toţi membrii familiei Betel au luat parte la eveniment, oferindu-le vizitatorilor informaţii despre activitatea ce se desfăşoară acolo. S-a amenajat o expoziţie în cadrul căreia s-a explicat în ce constă lucrarea noastră. Unii betelişti au purtat haine din anii ’40 şi ’50 ai secolului trecut şi au arătat cum erau folosite în acea perioadă pancartele-sandviş la anunţarea cuvântărilor publice. Beteliştii din unele departamente au pregătit mici suveniruri pentru vizitatori. În acea zi, Betelul a fost vizitat de aproximativ 1 500 de persoane. După eveniment, ziarele şi posturile de radio şi de televiziune au făcut comentarii apreciative cu privire la activitatea noastră.

Tulburări în Côte d’Ivoire. La începutul anului de serviciu 2011 se întrevedea o creştere frumoasă, dovadă fiind cele  23 019 studii biblice conduse de cei 8 656 de vestitori. Totuşi, spre sfârşitul lunii noiembrie 2010, disputele apărute în urma alegerilor electorale au aruncat ţara în haos şi au provocat un conflict civil. Luptele care au urmat au ajuns în martie 2011 la Abidjan, capitala economică a ţării. Ele s-au prelungit şi în aprilie, provocând un exod în masă al populaţiei civile din acest oraş şi chiar din ţară. Printre refugiaţi au fost şi mulţi fraţi, care au fugit pe jos, lăsându-şi în urmă casa şi bunurile.

În această perioadă dificilă, poziţia de neutralitate a fraţilor a constituit adesea o protecţie. Odată, soldaţii au intrat într-o şcoală în care se ţinea un seminar cu profesori şi îndrumători. Soldaţii le-au ordonat tuturor să se culce la pământ şi să le dea toate lucrurile de valoare pe care le aveau la ei. Când un frate le-a dat geanta lui de lucrare, plină cu literatură biblică, soldaţii şi-au dat seama imediat că era Martor al lui Iehova. Ei i-au înapoiat atât geanta, cât şi banii şi telefonul celular, spunând: „Tu nu eşti o ameninţare pentru noi“.

 DEDICAREA FILIALELOR ÎL GLORIFICĂ PE DUMNEZEU

La 18 decembrie 2006 au început lucrările de extindere a Filialei din Chile. Astfel, s-au construit o clădire pentru birouri, cu un etaj, şi o clădire pentru locuit, cu două etaje, şi s-a extins considerabil spaţiul de depozitare. La 16 octombrie 2010 a avut loc programul de dedicare. Cuvântarea de dedicare a fost ţinută în limba spaniolă de fratele David Splane, membru al Corpului de Guvernare, în faţa unui auditoriu format din 5 501 persoane.

La 19 februarie 2011 a avut loc dedicarea sediului lărgit al Biroului ţării din Burkina Faso. Cuvântarea de dedicare a fost ţinută de John Kikot în faţa unui auditoriu format din 210 persoane. Lucrarea de predicare din această  ţară a fost coordonată de Filiala din Côte d’Ivoire până în luna mai 2011, când Burkina Faso a trecut sub supravegherea Filialei din Benin. Conduita frumoasă a fraţilor care au lucrat pe şantier a adus onoare numelui lui Iehova. „Nimeni nu ţipa“, a zis un angajat al unei mari firme furnizoare. „Niciodată n-am mai lucrat la un proiect de construcţie cu oameni atât de calmi şi de fericiţi.“

Un prilej de mare bucurie a fost şi dedicarea la 27 august 2011 a noilor birouri ale Filialei din Hong Kong. Noile birouri se află la etajul al 18-lea al unei clădiri cu 36 de etaje, situată lângă Portul Victoria. (Vezi săgeata din fotografia de mai jos.) Cuvântarea de dedicare a fost ţinută de Stephen Lett, membru al Corpului de Guvernare, în faţa unui auditoriu entuziast, format din 290 de persoane aflate în sala de mese, în birouri şi în spaţiul destinat Departamentului de expediţie. Noile birouri sunt folosite de departamentele Traducere, Serviciu, Audio/Video, Aprovizionare, Expediţie şi Contabilitate.

 ASPECTE JURIDICE

Fidelul profet Ieremia a avut motive întemeiate să creadă că Dumnezeul Atotputernic nu-l va părăsi niciodată. Iehova a spus: „Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui. Căci eu sunt cu tine, ca să te salvez şi să te scap“ (Ier. 15:20). Aşa cum vom vedea în cele ce urmează, şi slujitorii din prezent ai lui Iehova au parte de sprijinul său în timp ce îşi îndeplinesc misiunea de a predica vestea bună chiar şi când se confruntă cu opoziţie (Mat. 24:9; 28:19, 20).

 Armenia Fratele Vahan Bayatyan a fost condamnat la doi ani şi şase luni de închisoare pentru că a refuzat să efectueze serviciul militar, ca obiector de conştiinţă. După ce a pierdut atât procesele, cât şi apelurile judecate în instanţele din Armenia, cazul său a fost audiat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). La 27 octombrie 2009, şapte judecători de la CEDO s-au pronunţat împotriva fratelui Bayatyan şi în favoarea Armeniei. Totuşi, un judecător a făcut opinie separată, considerând că decizia Curţii este „incompatibilă cu normele europene în vigoare privitoare la obiecţia de conştiinţă“. Având în vedere importanţa acestei chestiuni, CEDO a hotărât aducerea cazului în atenţia Marii Camere, formată din 17 judecători.

 La 7 iulie 2011, completul format din 17 judecători a decis cu o majoritate de 16 voturi că Armenia a încălcat dreptul fratelui Bayatyan la libertate de conştiinţă. Curtea a declarat că „nu are motive să pună la îndoială faptul că refuzul reclamantului de a executa serviciul militar a fost motivat de convingerile sale religioase, pe care le-a respectat întru totul şi care sunt incompatibile cu obligaţia de a executa serviciul militar“. Sperăm că această decizie extrem de importantă va duce în cele din urmă la eliberarea celor 69 de fraţi aflaţi în închisoare în Armenia, precum şi a fraţilor din Azerbaidjan şi din Turcia care se confruntă cu aceeaşi problemă. a

Bulgaria La 17 aprilie 2011, la Sala Regatului din Burgas, peste 100 de persoane, inclusiv femei, copii şi vârstnici, se întruniseră în mod paşnic pentru a celebra Comemorarea morţii lui Cristos. Afară s-a strâns o gloată agitată, alcătuită din aproximativ 60 de bărbaţi, care au început să arunce cu pietre în Martorii ce  stăteau la intrarea Sălii. La un moment dat, gloata a luat cu asalt Sala Regatului. Fraţii i-au împiedicat pe agresori să intre şi au chemat imediat poliţia, însă aceasta a răspuns cu întârziere apelului. În timpul incidentului au fost răniţi câţiva Martori, iar cinci dintre ei au fost duşi cu ambulanţa la spital pentru a primi îngrijiri medicale. În pofida atacului, membrii congregaţiei au ţinut Comemorarea. Acest atac constituie un caz neobişnuit în Bulgaria, având în vedere că Martorii lui Iehova sunt în general trataţi cu respect aici. Incidentul chiar a dus la o publicitate pozitivă la adresa noastră. Corpul de Guvernare a luat măsuri ca 13 filiale să aducă acest incident în atenţia ambasadelor Bulgariei din ţările lor. Guvernul bulgar a condamnat atacul, iar procurorul local a pus sub acuzaţie opt dintre agresori.

Coreea de Sud Peste 800 de Martori ai lui Iehova sunt încă în închisorile din Coreea de Sud pentru refuzul de a satisface serviciul militar ca obiectori de conştiinţă din motive religioase. Începând din 1950, peste 16 000 de Martori ai lui Iehova au fost condamnaţi să execute mai bine de 31 000 de ani de detenţie pentru că au refuzat serviciul militar. De ce atât de mulţi tineri au adoptat această poziţie fermă?

În cazul fiecărui tânăr, refuzul de a efectua serviciul militar este o decizie personală, bazată pe conştiinţă. Iată, de pildă, ce a spus Kim Ji-Gwan la procesul lui: „Învăţăturile Bibliei, cum ar fi: «oamenii nu vor mai învăţa războiul» şi «să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi», m-au impresionat profund. De asemenea, am învăţat că iubirea bazată pe principii ne poate face să ne iubim duşmanii. Aceste versete şi altele, precum şi convingerile mele ferme au stat la  baza deciziei mele de a refuza serviciul militar“ (Is. 2:4; Mat. 5:43, 44; 22:36–39).

În prezent, tinerii din Coreea de Sud nu au posibilitatea de a efectua un serviciu civil alternativ. Pentru a reglementa această problemă, zece cauze au fost conexate şi s-a făcut apel la Curtea Constituţională a Coreei. La 11 noiembrie 2010, Curtea a audiat expunerile orale. În cadrul dezbaterilor, s-a pus inclusiv problema dacă, prin faptul că statul Coreea nu prevede un serviciu alternativ pentru obiectorii de conştiinţă, se încalcă drepturile cetăţenilor coreeni.

Între timp, la 24 martie 2011, Comisia pentru Drepturile Omului a Naţiunilor Unite a decis că Republica Coreea de Sud a încălcat normele privitoare la drepturile omului recunoscute pe plan internaţional când a trimis la închisoare 100 de obiectori de conştiinţă Martori ai lui Iehova. (Aceşti 100 de fraţi făcuseră apel la Comisia Naţiunilor Unite.) În plus, decizia favorabilă pronunţată de Marea Cameră a CEDO în cazul fratelui Bayatyan (vezi raportul din Armenia,  paginile 34, 35) a fost prezentată spre analiză Curţii Constituţionale a Coreei în dosarul pe rol al celor zece cauze conexate. Cu toate acestea, la 30 august 2011, Curtea Constituţională, desconsiderând deciziile Comisiei Naţiunilor Unite, a susţinut Legea Serviciului Militar şi continuarea executării pedepsei cu închisoarea în cazul obiectorilor de conştiinţă. Observând că există un conflict între Legea Serviciului Militar şi dreptul constituţional la libertate de conştiinţă, doi dintre cei nouă judecători au făcut opinie separată şi au cerut introducerea serviciului civil alternativ.

Turcia La 31 iulie 2007, fraţii noştri din această ţară au primit recunoaştere legală ca asociaţie religioasă.  Deşi încă există unele probleme privind chestiunea neutralităţii şi folosirea sălilor Regatului, lucrarea noastră înregistrează aici progrese frumoase. La 26 aprilie 2011, Ministerul Educaţiei Naţionale al Republicii Turcia a dat o directivă oficială potrivit căreia „Martorii lui Iehova pot fi scutiţi de orele de religie obligatorii în şcoli“. Ministerul a afirmat că, „deşi Martorii lui Iehova nu acceptă unele doctrine proprii religiilor creştine, Martorii lui Iehova sunt o religie creştină“. Această decizie reprezintă o veste îmbucurătoare pentru tinerii Martori, care până acum nu primeau note de trecere deoarece nu participau la orele de religie.

Statele Unite În luna mai a anului 2011, Curtea de Apel a statului Kansas a dat o decizie favorabilă în cazul Mary D. Stinemetz contra Kansas Health Policy Authority. Curtea a  decis că refuzul statului de a autoriza efectuarea în cazul surorii Stinemetz a unei intervenţii chirurgicale fără sânge într-un alt stat de pe teritoriul Statelor Unite constituie o încălcare a drepturilor ei constituţionale atât statale, cât şi federale. Întrucât tipul de operaţie fără sânge solicitat de sora noastră nu se efectuează în Kansas, Curtea a dispus ca statul să autorizeze efectuarea operaţiei în alt stat american. Această decizie reprezintă o victorie nu numai pentru sora Stinemetz, ci şi pentru alţi fraţi din Statele Unite care beneficiază de îngrijire medicală subvenţionată de guvern.

La 10 august 2011, Curtea Supremă a statului Kansas a susţinut o decizie favorabilă prin care i se acorda surorii Monica McGlory custodia fiului ei. Tatăl ceruse custodia copilului pretinzând că sora McGlory nu o putea deţine din următoarele motive: 1) nu şi-ar da consimţământul pentru o transfuzie de sânge, 2) şi-a luat copilul cu ea în lucrarea din casă în casă şi 3) l-a îndepărtat pe copil de tatăl său şi de comunitate deoarece l-a învăţat despre Armaghedon.

Curtea Supremă din Kansas a invocat principiile constituţionale stabilite în 1957 şi a afirmat: „Libertatea religioasă, aşa cum este garantată de Constituţia noastră, trebuie să fie susţinută cu consecvenţă, iar învăţăturile religioase predate copiilor nu pot şi nu trebuie să fie considerate o bază în luarea deciziilor de încredinţare a custodiei copilului“. Referitor la problema transfuziei de sânge, Curtea a declarat: „[În cazurile de încredinţare a custodiei] nu putem decide pe baza unor situaţii viitoare, ipotetice, precum un accident sau o boală care ar putea presupune efectuarea [unei transfuzii de sânge]“.

 Franţa La 30 iunie 2011, CEDO a pronunţat o decizie în favoarea Asociaţiei Martorilor lui Iehova din Franţa. Aceasta reprezintă sfârşitul unei bătălii juridice care a durat 16 ani şi care a pornit de la impunerea unui impozit exorbitant şi controversat de 60% pe donaţiile făcute Filialei. Martorii lui Iehova sunt singura organizaţie religioasă importantă căreia i s-a impus un astfel de impozit. Guvernul Franţei a încercat să-i oblige pe Martorii lui Iehova să plătească, în total, 58 de milioane de euro, o sumă ce depăşeşte cu mult patrimoniul Asociaţiei. După ce instanţele franceze de la toate nivelurile au susţinut plătirea impozitului, în februarie 2005 cauza a fost înaintată la CEDO.

La 30 iunie 2011, şapte judecători de la CEDO au decis în unanimitate că, dacă CEDO ar susţine acţiunile Franţei, Martorii ar fi împiedicaţi în mod direct să-şi practice liber religia. Curtea a arătat clar că drepturile garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sunt valabile şi pentru Martorii lui Iehova. Această hotărâre constituie un precedent de mare însemnătate, care va fi util în lupta pentru libertatea de închinare şi în alte ţări aflate sub jurisdicţia Curţii Europene, precum Armenia, Bulgaria, Georgia şi Rusia. De asemenea, este semnificativ faptul că, pentru prima oară, guvernul Franţei a fost găsit vinovat de încălcarea libertăţii religioase garantate prin Convenţia Europeană. Guvernul francez nu a contestat decizia.

Rusia La 10 iunie 2010, Martorii lui Iehova au înregistrat o victorie juridică răsunătoare împotriva guvernului rus la CEDO, în cazul Martorii lui Iehova din Moscova contra Rusiei. Deşi statul rus a cerut deferirea cauzei la Marea Cameră a Curţii, la 13 decembrie 2010 completul Marii Camere, format din 17 judecători,  a respins această cerere, astfel că decizia din 10 iunie a devenit definitivă. Potrivit deciziei, statul rus „are prin lege obligaţia . . . să pună capăt încălcărilor constatate de Curte şi să corecteze pe cât posibil efectele acestora“. Totuşi, până la această dată, guvernul rus n-a pus în aplicare decizia. Dimpotrivă, a găsit noi modalităţi de a-i hărţui pe Martori şi de a-i împiedica să-şi practice liber religia.

De exemplu, în data de 25 august 2011, la primele ore ale dimineţii, poliţia a făcut descinderi la 19 locuinţe ale fraţilor noştri din oraşul Taganrog şi a confiscat literatură religioasă, computere şi dosare cu evidenţele congregaţiei. Aceste descinderi par să aibă legătură cu o decizie anterioară a Curţii Supreme a Federaţiei Ruse, potrivit căreia organizaţia religioasă locală din Taganrog trebuie să fie desfiinţată, iar 34 dintre publicaţiile noastre să fie declarate extremiste. Pe baza deciziilor pronunţate de unele tribunale din  Rusia, guvernul a trecut 63 dintre publicaţiile noastre pe Lista Federală a Materialelor Extremiste.

În plus, fraţii şi surorile noastre au fost victimele a cel puţin 950 de descinderi, atacuri, arestări şi reţineri la poliţie. Autorităţile ruse au deschis 11 procese penale împotriva fraţilor noştri, iar multe săli ale Regatului au fost vandalizate. Autorităţile chiar au instalat camere de supraveghere cel puţin în locuinţa unei familii, au interceptat convorbiri telefonice şi au urmărit conturile de e-mail ale multor altora, cu scopul de a inventa împotriva fraţilor acuzaţii de fapte penale care să-i aducă sub incidenţa legilor anti-extremism.

Una dintre victimele unor astfel de acuzaţii false este Aleksandr Kalistratov, în vârstă de 35 de ani, din oraşul Gorno-Altaysk. El a fost acuzat de „incitare la ură sau duşmănie religioasă“ în baza unei legi anti-extremism, care a fost amplu criticată de apărători ai drepturilor omului. Pe parcursul procesului, care a durat din 7 octombrie 2010 până în 18 martie 2011 şi în cadrul căruia au fost interogaţi 71 de martori, nu s-a putut dovedi că Aleksandr se făcea vinovat de vreo faptă penală; nu s-a putut dovedi nici măcar că se făcea vinovat de intenţie. Curtea a analizat minuţios literatura şi învăţăturile Martorilor lui Iehova, iar la 14 aprilie 2011, judecătoarea a dat verdictul de nevinovăţie. Procurorul însă a contestat decizia, iar la 26 mai 2011, Curtea Supremă a Republicii Altay a decis să trimită cazul înapoi la curtea inferioară pentru reaudieri cu un nou judecător. Astfel, fratele Kalistratov, după ce a fost achitat, este supus la o nouă rundă de audieri în instanţă, existând încă pericolul de a fi declarat pe nedrept extremist.

După cum era de aşteptat, acest proces, în care se judecă o presupusă activitate periculoasă, a atras  atenţia opiniei publice asupra lucrării noastre din micul oraş Gorno-Altaysk. Cum au făcut faţă acestei situaţii Martorii locali, care riscă şi ei să fie puşi sub urmărire penală?

„În aceste timpuri dificile, Biblia a devenit şi mai preţioasă“, spune o soră pe nume Inna. „Fraţii şi surorile au strâns şi mai mult rândurile şi suntem ca o familie. Mă simt mai aproape de Iehova ca oricând!“ Chiar dacă unele dintre publicaţiile noastre sunt interzise, s-au iniţiat numeroase studii doar cu ajutorul Bibliei. Numărul vestitorilor din Republica Altay a crescut cu 24% faţă de anul anterior, iar numărul de ore pe care le-au petrecut în serviciul de teren a crescut cu 33%. Asistenţa la Comemorare a fost cu 16% mai mare decât cea de anul trecut şi a reprezentat de două ori numărul vestitorilor din întreaga republică!

Între timp, Martorii lui Iehova din Rusia au depus la CEDO alte 13 plângeri împotriva statului rus. Una dintre aceste plângeri contestă decizia din 8 decembrie 2009 a Curţii Supreme, iar alta contestă decizia Curţii Supreme a Republicii Altay, care a declarat 18 dintre publicaţiile noastre ca fiind extremiste.

[Notă de subsol]

[Text generic pe pagina 14]

„Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Iehova»“

[Text generic pe pagina 25]

„Un simplu «mulţumesc» nu poate descrie ce simt în inima mea“

[Chenarul de la pagina 12]

Ce au spus unii despre pionieratul auxiliar:

• „Pentru prima oară în viaţa mea am putut să fac pionierat auxiliar! N-am cuvinte să-mi exprim recunoştinţa pentru ocazia ce ni s-a oferit!“

• „Vă mulţumim nespus de mult pentru această nouă măsură. Datorită ei am avut parte de mare bucurie.“

• „A fost un moment istoric pentru congregaţia noastră.“

• „Faptul că am avut atât de mulţi pionieri auxiliari a contribuit la pacea şi unitatea congregaţiei.“

• „Armaghedonul trebuie să fie foarte aproape!“ (Un bărbat care nu este Martor şi care a remarcat activitatea sporită din aprilie)

[Chenarul de la pagina 43]

‘STRIGĂ DE BUCURIE’

ÎNTRUCÂT se află sub controlul lui Satan, care este cuprins de mânie, lumea trece prin mari suferinţe (Rev. 12:12). Slujitorii lui Iehova însă ‘strigă de bucurie datorită stării bune a inimii lor’ (Is. 65:13, 14). Ei continuă în mod neobosit să-i invite pe cât mai mulţi oameni posibil să i se închine adevăratului Dumnezeu, ştiind că „toţi cei ce se refugiază în [Iehova] se vor bucura, vor striga de bucurie pe timp indefinit“ (Ps. 5:11).

 [Tabelul/Graficele de la pagina 26]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

DISPONIBILĂ ÎN 106 LIMBI

Traducerea lumii noi Scripturile greceşti

integrală: 62 creştine: 44

afrikaans amharică

albaneză azerbaidjană

arabă azerbaidjană (caractere chirilice)

armeană cambodgeană

bulgară chiTonga

cebuano creolă haitiană

cehă estonă

chiBemba ewe

chiChewa fijiană

chineză (simplificată) gun

chineză (tradiţională) hiligaynon

coreeană hindi

croată hiri Motu

daneză kannada

efik kazahă

engleză kiKaonde

finlandeză kiribati

franceză letonă

georgiană limbajul semnelor american

germană limbajul semnelor brazilian

greacă limbajul semnelor columbian

igbo limbajul semnelor italian

ilocană limbajul semnelor mexican

indoneziană limbajul semnelor rus

italiană lituaniană

japoneză luganda

kârgâză luvale

kinyarwanda malayalam

kiRundi myanmar

lingala nepaleză

macedoneană pangasinan

maghiară papiamentu (Curaçao)

malgaşă punjabi

malteză sango

norvegiană silozi

olandeză sranantongo

osetă tamil

poloneză thai

portugheză tok Pisin

română tongană

rusă tumbuka

samoană ucraineană

sârbă uzbecă

sârbă (caractere latine) vietnameză

sePedi

seSotho

shona

sinhala

slovacă

slovenă

spaniolă

suedeză

swahili

tagalog

tsonga

tswana

turcă

twi (Akuapem)

twi (Asante)

xhosa

yoruba

zulu

[Graficele]

◀ 76% ◁ 24%

În 2011, cel puţin 76% din populaţia lumii avea la dispoziţie în limba maternă „Traducerea lumii noi“ (integral sau parţial)

110

100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0

1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010

[Graficul de la pagina 8]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

La nivel mondial au făcut pionierat auxiliar 2 657 377 de vestitori

2,5 (MILIOANE)

2

1,5

1

0,5

0

2008 2009 2010 2011

[Harta de la pagina 35]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

STATELE UNITE ALE AMERICII

FRANŢA

BULGARIA

TURCIA

ARMENIA

AZERBAIDJAN

RUSIA

COREEA DE SUD

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Sus: Un studiu biblic ţinut la Jeannette acasă (vezi  paginile 8, 9)

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Un grup de pionieri auxiliari şi regulari pregătiţi să meargă în predicare (Madrid, Spania)

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Toshi predicându-i unei îngrijitoare de la azil

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Alejandro şi tatăl lui în ultima zi a lunii aprilie în Sant Celoni (Barcelona, Spania)

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Centrul de Învăţământ al Societăţii Watchtower de la Patterson, New York

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Sala Regatului din Rikuzentakata, Japonia

 [Legenda fotografiei de la pagina 22]

Sus: Voluntari care curăţă locuinţa unui frate din Shibata, Miyagi

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Stânga: Membru al Comitetului Filialei prezentând o cuvântare în casa unui frate din Rikuzentakata

[Legenda fotografiei de la pagina 22]

Jos: Voluntari pregătind prânzul pentru participanţii la congresul special de o zi ţinut în zona calamitată

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Traducerile în lituaniană şi în letonă

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Piatră comemorativă lângă Yankee Stadium, New York, SUA

[Legenda fotografiei de la pagina 32]

Constructori în timpul lucrărilor de la Biroul din Burkina Faso

[Legenda fotografiei de la pagina 32]

Biroul din Burkina Faso

[Legenda fotografiei de la pagina 32]

Filiala din Chile

[Legenda fotografiilor de la pagina 33]

Noile birouri ale Filialei din Hong Kong

[Legenda fotografiei de la pagina 34]

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Strasbourg, Franţa

[Legenda fotografiilor de la pagina 38]

Elevi, cu carnetele de note în mână, fericiţi pentru că au fost scutiţi de orele de religie

[Legenda fotografiei de la pagina 41]

Martori care predică în Gorno-Altaysk, Republica Altay