Lucrarea mondială de predicare şi de instruire

CUVINTELE lui Isus trebuie să-i fi nedumerit pe discipolii săi din secolul I. El a prezis că aceştia aveau să fie urâţi de toate naţiunile, să fie omorâţi şi să treacă prin necazuri. În plus, mulţi aveau să se poticnească şi să fie trădaţi. Apoi însă, Isus a spus că vestea bună urma să fie predicată pe tot pământul (Mat. 24:9–14). Dar cum putea să aibă succes o campanie de predicare mondială desfăşurată în pofida unei împotriviri generale? În paginile următoare veţi găsi răspunsul la această întrebare interesantă.

 Totaluri pe 2010

Numărul de filiale: 116

Numărul de ţări şi teritorii care trimit rapoarte: 236

Numărul de congregaţii: 107 210

Asistenţa la Comemorare: 18 706 895

Participanţi la Comemorare: 11 202

Numărul maxim de vestitori ai Regatului: 7 508 050

Media lunară de vestitori: 7 224 930

Procentul de creştere faţă de 2009: 2,5

Numărul total de botezaţi: 294 368

Media lunară de pionieri auxiliari: 287 960

Media lunară de pionieri: 844 901

Totalul de ore petrecute în serviciul de teren: 1 604 764 248

Media lunară de studii biblice: 8 058 359

Pe parcursul anului de serviciu 2010, Martorii lui Iehova au cheltuit peste 155 de milioane de dolari pentru a le permite pionierilor speciali, misionarilor şi supraveghetorilor itineranţi să-şi îndeplinească serviciul.

◼ La filialele din lumea întreagă lucrează 20 062 de slujitori ordinaţi, toţi aceştia fiind membri ai Ordinului Religios Mondial al Slujitorilor Speciali cu Timp Integral Martori ai lui Iehova.

 AFRICA

ŢĂRI ŞI TERITORII 57

POPULAŢIA 888 219 101

VESTITORI 1 222 352

STUDII BIBLICE 2 596 614

UN GRUP DE OAMENI CAUTĂ ADEVĂRUL. Într-un sat mic din Madagascar, 80 de oameni au luat hotărârea să părăsească Biserica Protestantă. Şi-au construit o biserică şi au început să caute religia adevărată, examinând pe rând fiecare religie locală. În ce îi priveşte pe catolici, au ajuns la concluzia că aceştia nu studiază Biblia, iar în interiorul Bisericii Luterane au observat că existau disensiuni. Au înţeles că penticostalii nu învaţă adevărul, iar adventiştii de ziua a şaptea au prea multe restricţii. Apoi l-au abordat pe un frate al nostru şi l-au întrebat dacă putea să-i înveţe Biblia. Fratele a fost imediat de acord.

 Câţiva vestitori şi-au propus să-i viziteze pe aceşti oameni. Fraţii s-au întâlnit cu 26 dintre ei în biserica pe care aceştia o construiseră. Toţi erau pregătiţi să asculte explicaţiile biblice. Cu ajutorul capitolului 15 al cărţii Ce învaţă Biblia, fraţii le-au arătat cum pot găsi religia aprobată de Dumnezeu. Oamenii au fost mulţumiţi de explicaţiile primite. Când au mers a doua oară, fraţii s-au întâlnit cu 73 de persoane. A treia oară, auditoriul a fost format din 142 de persoane!

UN MESAJ AJUNGE LA ALTCINEVA. Pentru a o încuraja pe eleva cu care studia Biblia, Menen, o Martoră din Etiopia, i-a trimis pe telefonul mobil un mesaj care conţinea textul anului 2009. Dar, din greşeală, a introdus alt număr, iar mesajul a ajuns la altcineva. Doamna care l-a primit a citit mesajul de mai multe ori: „«Să depunem o mărturie temeinică despre vestea bună» (Faptele 20:24, NW)“. Întrucât era o persoană credincioasă, ea a fost de acord cu acele cuvinte, dar nu ştia cum putea să le aplice. N-a ştiut ce înseamnă nici „NW“ [New World Translation] de la sfârşit. Săptămânile treceau, iar ea încă se întreba care era semnificaţia acelor cuvinte. În cele din urmă, a sunat la numărul de la care primise mesajul. Sora noastră a fost surprinsă să afle ce se întâmplase cu mesajul ei, dar s-a folosit de ocazie pentru a răspunde la întrebările sincere ale interlocutoarei sale. În urma acestei discuţii a rezultat un studiu biblic, care se ţine de două ori pe săptămână.

PARTENERE TINERE DE PREDICARE. Persis, care este din Camerun, a devenit vestitoare nebotezată când avea şase ani. Pe primul ei raport de activitate a trecut zece studii biblice. Secretarul congregaţiei a crezut că era o greşeală. Când fratele a întrebat-o câte studii conducea, Persis i-a confirmat că studia cu zece persoane. Fratele a mai întrebat-o: „Dar de unde ştii cât timp trebuie să raportezi  dacă n-ai ceas?“. Fetiţa i-a explicat cum calcula timpul. Ştia că pauza mare de la şcoală este de o oră. Ea începea să predice după ce suna de ieşire şi termina când suna de intrare. Mărturia ei curajoasă a avut un efect pozitiv asupra mamei sale şi a unei verişoare, care mai târziu au devenit vestitoare nebotezate. Acum Persis are zece ani, este botezată şi, deşi merge la şcoală, slujeşte ca pionieră auxiliară. Aasy, prietena ei în vârstă de opt ani, este deja vestitoare nebotezată. O doamnă care studiază Biblia a spus despre ele: „Am fost plăcut impresionată să văd cum, la întruniri, înainte de a se aşeza lângă părinţii lor, copiii îi salută pe toţi, îndeosebi pe cei în vârstă. Niciodată n-am văzut aşa ceva în biserica mea. Sunt convinsă că tinerii educaţi în felul acesta vor fi oameni mai buni în societatea de mâine“.

 AMERICILE

ŢĂRI ŞI TERITORII 55

POPULAŢIA 918 834 998

VESTITORI 3 673 750

STUDII BIBLICE 3 967 184

N-A BĂTUT LA UŞĂ. Miriam, din Bolivia, s-a rugat lui Dumnezeu o săptămână întreagă. Rugăciunea ei suna cam aşa: „Ajută-mă, te rog, să te cunosc, dar nu vreau să fiu ajutată de Martorii lui Iehova. Nu vreau ca oamenii ăştia să vină şi să-mi bată la uşă“.

Spre sfârşitul acelei săptămâni a sunat telefonul. Era Candy, o pionieră specială, care s-a oferit să-i aducă lui Miriam revistele noastre într-o oră. Ea a fost de acord. După o oră, Candy era la uşa ei. Miriam a deschis imediat şi i-a spus lui Candy să intre şi să ia loc. Apoi, vizibil supărată, a început să se plimbe dintr-o parte a camerei în cealaltă şi să dea din cap. Candy a întrebat-o ce se întâmplase. Miriam i-a spus: „Sunt în stare de şoc! Mai bine de o săptămână m-am rugat lui Dumnezeu pentru îndrumare, dar am menţionat că nu vreau să fiu ajutată de Martorii lui Iehova, care vin mereu şi bat la uşa mea! Apoi, tu n-ai bătut la uşă, ci m-ai căutat la telefon. De o oră, de când m-ai sunat, mă rog lui Dumnezeu să nu vii la mine. Şi totuşi ai venit! Iar eu nu reuşesc să-mi revin! Este limpede că El vrea ca voi, Martorii lui Iehova, să mă ajutaţi“. Imediat s-a început un studiu biblic.

L-AU ABANDONAT CREZÂND CĂ MURISE. Pasensi era o persoană cunoscută într-un sat din Surinam. El fusese şeful satului, sau kapiten, şi un aliat de încredere al  granmanului — căpetenia, sau regele — întregului ţinut străbătut de râul care trece prin mijlocul ţării. Pasensi apăra cu mândrie tradiţiile locale şi era împotriva Martorilor lui Iehova deoarece considera că aceştia sunt o ameninţare la adresa tradiţiilor.

Odată, un tânăr a pretins că putea să-i identifice pe cei care practicau vrăjitoria. Însoţit de mulţi discipoli de-ai săi, acest tânăr venea de-a lungul râului cu mai multe canoe, îi bătea pe cei acuzaţi şi le lua toate bunurile. Pentru a fi „curăţaţi“ de spiritul rău despre care se spunea că îi poseda, acuzaţii trebuiau să-i dea acestui tânăr mulţi bani. Printre numeroasele victime nevinovate s-a aflat şi Pasensi, care a fost bătut şi abandonat, crezându-se că murise. Nici măcar prietenul său, granmanul, n-a putut să-l ajute de teamă că îşi punea viaţa sau reputaţia în joc dacă ar fi ajutat pe cineva învinuit că practică vrăjitoria. Nici prietenii şi nici rudele acuzaţilor nu aveau voie să-i ajute. Cu toate acestea, ginerele lui Pasensi şi-a făcut curaj şi l-a dus pe socrul său într-un sat unde majoritatea localnicilor  sunt Martori ai lui Iehova. Fraţii au discutat această problemă şi, deşi ştiau că-şi asumă un risc, au hotărât să dea o mână de ajutor. Au luat măsuri ca Pasensi să fie dus cu o canoe într-un sat vecin, unde un frate lucrează ca şef de escală la o pistă de aterizare. De acolo, acest fost împotrivitor a mers cu avionul într-un oraş pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

Când şi-a revenit, Pasensi a fost mişcat de iubirea manifestată de nişte oameni faţă de care, mai înainte, fusese ostil. El a început să studieze Biblia şi s-a botezat în decembrie 2009. În prezent, Pasensi este un predicator zelos al veştii bune şi, deşi are 80 de ani, a făcut pionierat auxiliar în aprilie 2010.

CREDEA CĂ ŞTIE BIBLIA. Un bărbat cu barbă pe nume Eric a venit la întrunirea unei congregaţii din Statele Unite, cu o Biblie în mână. Când unul dintre fraţii noştri l-a salutat, Eric a început să-i pună întrebări în legătură cu convingerile noastre. I s-a oferit cartea Ce învaţă Biblia, dar n-a vrut s-o primească, spunând că preferă să folosească doar Biblia. Acest bărbat citea zilnic câte 20 de pagini din Biblie şi nici nu-şi mai amintea de câte ori citise Biblia în întregime. După întrunire, el a discutat mai bine de trei ore cu fratele cu care stătuse de vorbă. Înainte de a pleca, Eric a spus: „Sunt foarte supărat“. Fratele nostru l-a întrebat care era motivul. Eric a răspuns: „Eram convins că ştiu destul de bine Biblia. Totuşi, după această vizită mi-am dat seama că nu ştiu mare lucru“. Apoi a acceptat cartea Ce învaţă Biblia.

A doua zi, cei doi s-au întâlnit pentru a începe un studiu biblic. Eric nu dormise toată noaptea deoarece citise primele zece capitole ale cărţii Ce învaţă Biblia. La ce concluzie ajunsese? „În sfârşit am găsit adevărul!“ Ei au studiat între trei şi patru ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Bărbatul a început să se pregătească pentru întruniri şi să asiste la toate întrunirile împreună cu întreaga sa  familie. În prima săptămână a scris scrisori de retragere din trei biserici, şi-a ras barba şi a decis să nu mai ţină sărbătorile religioase tradiţionale. După două săptămâni s-a înscris la Şcoala de Serviciu Teocratic, iar după patru săptămâni a devenit vestitor nebotezat. S-a botezat în aprilie 2010, după numai şase luni de la prima sa întâlnire cu Martorii lui Iehova.

S-A BOTEZAT LA ŞAPTE ANI. Paola, care locuieşte în vestul Mexicului, este crescută de bunicii din partea mamei. Bunica Paolei a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova când nepoata ei avea cinci ani. Paola stătea şi ea la studiu, iar adevărul a prins rădăcini în inima ei tânără. Deşi bunica ei n-a făcut progrese, Paola a început să vină singură la întruniri. Îi ruga pe bunici s-o ajute să se îmbrace şi să traverseze strada pentru a ajunge la Sala Regatului.

Imediat după ce a învăţat să scrie şi să citească, Paola s-a înscris la Şcoala de Serviciu Teocratic şi a devenit vestitoare.  Deoarece îl iubeşte mult pe Iehova, ea s-a botezat la vârsta de şapte ani. Când este întrebată de ce vine la întruniri şi de ce este o predicatoare atât de zeloasă deşi familia ei n-o sprijină, Paola, care are acum zece ani, răspunde: „Îmi plac mult cuvântările. Ele mă încurajează să continui să studiez Biblia şi să nu dau de necaz. Şi predic pentru că vreau să le spun oamenilor ce va face Iehova pentru ei în viitor şi pentru că Biblia îi poate ajuta să fie fericiţi chiar şi în prezent“.

MĂRTURIE DEPUSĂ CELOR CARE GREŞESC NUMĂRUL. O soră din Republica Dominicană primea multe telefoane de la persoane care greşeau numărul şi era astfel nevoită să-şi întrerupă munca. După câteva zile şi-a zis: „Mă pot folosi de acest inconvenient pentru a predica“. Cum a procedat ea? Când răspundea la telefon spunea mai întâi că îi pare rău că persoana de la celălalt capăt al firului a format un alt număr, apoi adăuga: „Daţi-mi voie să mă folosesc de această ocazie pentru a vă pune o întrebare: «Aţi citit vreodată Biblia?»“. Deşi unii i-au închis telefonul, câţiva au răspuns că nu o citiseră. După aceea, ea îi întreba: „Ştiţi de ce este important să faceţi lucrul acesta?“. Pentru a le oferi un răspuns din Biblie, ea citea versetele din Psalmul 1:1–3. Un funcţionar guvernamental a discutat mai mult cu sora noastră şi i-a spus că nu avea Biblie. S-au făcut demersuri pentru ca acest domn să primească o Biblie şi literatură biblică. După două săptămâni, el a sunat-o pe sora noastră, de această dată ca să-i mulţumească pentru interesul manifestat şi pentru publicaţii.

Cu altă ocazie, o doamnă tânără care greşise numărul a întrebat-o pe sora noastră: „Sunteţi Martoră a lui Iehova?“. Când sora i-a spus că este Martoră, doamna a început să plângă, spunând că era o vestitoare inactivă. Sora a încurajat-o şi a aranjat ca cineva să o ajute din punct de vedere spiritual. În prezent, această persoană este din nou o vestitoare activă.

 ASIA ŞI ORIENTUL MIJLOCIU

ŢĂRI ŞI TERITORII 47

POPULAŢIA 4 587 021 833

VESTITORI 652 251

STUDII BIBLICE 601 306

„FEMEIA SAMARITEANĂ.“ Era o zi caniculară de vară în Kazahstan. În timp ce erau în lucrarea de predicare, doi pionieri, un frate şi o soră, au văzut o femeie care scotea apă dintr-o fântână. Fratele i-a cerut puţină apă şi, în timp ce el a băut, sora a început să-i depună mărturie femeii. Aceasta a arătat interes şi i-a invitat pe pionieri la ea acasă pentru a afla şi alte lucruri. Au purtat o discuţie mai lungă şi pionierii i-au lăsat literatură biblică. Sora i-a promis femeii că o va vizita peste două zile.

Aşa cum promisese, sora a revenit împreună cu mama ei, care este şi ea Martoră. Femeia le aştepta afară având în mână publicaţiile pe care le primise. Ea i le-a dat înapoi surorii şi a spus: „Astea sunt de la Martorii lui Iehova! Religia voastră este din Rusia!“.

Atunci mama surorii a întrebat-o pe femeie dacă, înainte de a pleca, îi putea citi un verset din Scripturi. Vrând să-i arate numele divin în Scripturi, ea a deschis la Exodul 3:15 şi a citit: „Iehova, Dumnezeul strămoşilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la voi“. Spre surprinderea surorilor, femeia le-a invitat în casă. Ce anume a făcut-o să se răzgândească atât de repede?  Unii dintre strămoşii ei se numeau Avraam, Isaac şi Iacob. Femeia s-a gândit că, din moment ce Iehova era Dumnezeul strămoşilor ei, era bine să-i primească pe Martorii Săi. La următoarea vizită s-a început un studiu biblic. Femeia era atât de nerăbdătoare să înveţe adevărul, încât studiul s-a ţinut de două ori pe săptămână. În pofida împotrivirii fiilor ei, ea a făcut progrese spirituale, iar în prezent este vestitoare nebotezată. În plus, nora şi cuscra ei studiază Biblia şi asistă cu regularitate la întruniri. Deoarece a fost abordată în lucrarea de predicare la fel ca femeia din relatarea consemnată în Ioan 4:3–15, ea este cunoscută în congregaţie drept „femeia samariteană“.

„AŞ VREA SĂ VĂ PUN CÂTEVA ÎNTREBĂRI.“ Iată ce scrie o pionieră în vârstă din Cipru: „Într-o miercuri dimineaţă nu m-am simţit prea bine, dar, în loc să stau acasă, am ţinut foarte mult să depun mărturie stradală. De aceea, l-am rugat pe Iehova să trimită pe cineva care să aibă timp şi să se aşeze pe bancă lângă mine şi cu care să pot începe un studiu biblic. Nu după mult timp a apărut un tânăr din Nepal. Ţineam revistele în mână şi, înainte să-i zic ceva, el m-a întrebat despre ce era vorba în reviste. Când i-am spus că erau publicaţii bazate pe Biblie, el mi-a zis: «Doamnă, nu mă grăbesc. Pot să mă aşez lângă dumneavoastră? Aş vrea să vă pun câteva întrebări în legătură cu Biblia».

Bineînţeles că am fost de acord să se aşeze pe bancă. Doar pentru acest lucru mă rugasem lui Iehova! Apoi, tânărul a spus: «Prima mea întrebare este: Ce ne învaţă în realitate Biblia?». Am fost atât de surprinsă, încât abia am putut să-i răspund! Am scos din geantă cartea Ce ne învaţă în realitate Biblia? şi i-am arătat-o. El s-a uitat la carte, apoi s-a uitat la mine şi mi-a  zis: «Nu este titlul acestei cărţi identic cu întrebarea pe care tocmai v-am pus-o?». Am început un studiu biblic chiar acolo pe bancă, în parc! În prezent, tânărul studiază Biblia şi asistă la întruniri cu regularitate. În plus, a cerut să fie înscris la Şcoala de Serviciu Teocratic. Chiar dacă uneori mă simt obosită pe plan fizic, înţeleg cu adevărat valoarea faptului de a te baza întru totul pe îndrumarea şi forţa lui Iehova în îndeplinirea serviciului creştin“.

BUNICUL STUDIAZĂ CU CEL CARE I-A UCIS NEPOTUL. În urmă cu câţiva ani, nepotul lui Miguel, din Filipine, a fost ucis. Ucigaşul, pe nume Esmeraldo, a fost prins, dar la proces nu şi-a recunoscut fapta. Cu toate acestea, pe baza dovezilor, el a fost condamnat la închisoare.

După un timp, un bătrân de congregaţie l-a invitat pe Miguel să predice împreună cu el chiar în închisoarea în care se afla Esmeraldo. La început, ştiind că  acolo era cel care îi ucisese nepotul, Miguel a ezitat. L-a însoţit totuşi pe bătrân şi a participat la studiul biblic condus cu câţiva deţinuţi. În timpul studiului, Miguel şi-a ridicat privirea şi l-a văzut pe Esmeraldo venind spre el. Pentru a preîntâmpina o situaţie periculoasă, Miguel i-a spus cu blândeţe: „Esmer, n-am venit aici sa că mă cert, ci ca să manifest iubire faţă de oameni ca tine. Uite, noi discutăm din Biblie cu acest om. Dacă ai fi cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, n-ai fi ajuns aici. Te rog, studiază Biblia cu noi“. Spre surprinderea lui Miguel, Esmeraldo a rămas până la sfârşitul studiului. Mişcat de ceea ce a auzit, Esmeraldo i-a mărturisit lui Miguel că el îi omorâse nepotul. Apoi şi-a cerut iertare.

Bătrânul, care nu auzise discuţia celor doi, a crezut că ei purtau o discuţie cordială şi l-a rugat pe Miguel să studieze cu Esmeraldo. Lui Miguel i-a fost teamă la început, ştiind că acest om comisese şi alte crime, dar a acceptat. Esmeraldo a dus o luptă îndelungată pentru a se conforma normelor lui Dumnezeu, iar răbdarea şi eforturile lui au fost răsplătite. Astfel, la 1 februarie 2010, el s-a botezat simbolizându-şi dedicarea sa lui Iehova. În prezent, ca dovadă că l-a iertat pe Esmeraldo, Miguel face demersuri ca pedeapsa acestuia să fie redusă şi astfel Esmeraldo să le poată împărtăşi altora adevărurile Bibliei într-o măsură mai mare.

 EUROPA

ŢĂRI ŞI TERITORII 47

POPULAŢIA 739 193 855

VESTITORI 1 575 094

STUDII BIBLICE 830 888

I S-AU ÎNDEPLINIT CELE DOUĂ DORINŢE. Nelena are 19 ani şi locuieşte în Bulgaria. Ea a avut două dorinţe: să se boteze şi să facă pionierat auxiliar. Însă Nelena suferă de neuropatie ereditară senzitivo-motorie, boală pentru care deocamdată nu există tratament. Ea respiră cu ajutorul unui aparat, iar acest lucru îi limitează capacitatea de a se deplasa. Prima ei dorinţă, aceea de a se boteza, nu a fost uşor de îndeplinit deoarece starea ei de sănătate nu-i permitea să ia parte la un congres. De aceea, când a avut 18 ani, s-a ţinut o cuvântare biblică la ea acasă, după care a fost botezată într-o cadă de baie.

Ce s-a întâmplat cu dorinţa ei de a face pionierat auxiliar? În lunile când vremea este bună, ea poate să respire uneori fără aparat aproximativ o oră. Atunci face pionierat auxiliar, mergând din casă în casă cu ajutorul unui vestitor care îi împinge scaunul cu rotile. De asemenea, Nelena conduce un studiu biblic prin intermediul  apelurilor vocale pe internet. Uneori, surorile din congregaţie cheamă persoanele cu care studiază la Nelena acasă, oferindu-i astfel şi ei posibilitatea să participe la studiu. Drept urmare, anul trecut, Nelena a putut face pionierat auxiliar de trei ori. Ea spune: „Sunt fericită că mi s-au îndeplinit cele două dorinţe. Aceasta m-a apropiat şi mai mult de Creatorul meu iubitor, Iehova“.

ACUM POARTĂ ŞI EL CRAVATĂ. O soră din Armenia era ridiculizată la locul de muncă pentru că era Martoră a lui Iehova. Un coleg obişnuia s-o necăjească spunându-i că „oamenii cu cravată“ o ademeniseră să treacă la religia lor. După ce sora a încercat de mai multe ori să-i aducă argumente logice, însă fără succes, ea a decis să-i ignore comentariile şi, la fel ca Isus, ‘nu-i răspundea nimic’ (Mat. 27:12). În cele din urmă, acest angajat a fost dat afară pentru comportamentul său nepotrivit şi pentru că-i făcuse probleme surorii noastre. După mai multe luni, un bărbat a venit la locul de muncă al surorii şi a întrebat de ea. Era fostul ei coleg care o supărase mult. Sora a fost surprinsă de felul în care arăta el. Deşi îi luase în râs pe Martori pentru că poartă cravată, acum purta şi el cravată şi avea în mână o mapă. El i-a zis surorii: „Îmi cer scuze pentru cuvintele răutăcioase pe care ţi le-am spus. Acum ştiu că am găsit adevărul“. Bărbatul studiase Biblia cu Martorii lui Iehova şi, în ciuda împotrivirii familiei sale, se botezase şi devenise pionier regular.

„O CUNOAŞTEŢI PE DOAMNA NADIA?“ Nadia este pionieră într-o congregaţie din nordul Italiei. În luna septembrie 2009, ea a vorbit la interfon cu un bărbat care a întrerupt-o imediat, spunându-i că tocmai îi murise soţia şi că nu dorea să stea de vorbă cu ea. În duminica următoare, Nadia a revenit la acel bărbat ca să-i  transmită condoleanţe şi să-i împărtăşească speranţa biblică a învierii. Însă bărbatul a reacţionat la fel ca mai înainte. Articolul din Turnul de veghe studiat în aceeaşi după-amiază menţiona experienţa unei surori care i-a scris o scrisoare unei persoane care pierduse pe cineva drag în moarte. Nadia s-a gândit la bărbatul cu care vorbise la interfon şi s-a hotărât să-i scrie o scrisoare în care să-i prezinte condoleanţe şi să includă şi unele idei despre speranţa învierii. Două zile mai târziu, ea a lăsat scrisoarea în cutia poştală a bărbatului respectiv.

După câteva zile, în timp ce depunea mărturie stradală, Nadia a abordat un bărbat cam la 70 de ani şi i-a citit un verset din Biblie. Bărbatul a întrebat-o dacă era Martoră a lui Iehova, iar Nadia i-a spus că da. El i-a zis că fusese vizitat de o Martoră, care i-a lăsat o scrisoare frumoasă, ce l-a impresionat profund. Apoi a întrebat-o: „O cunoaşteţi pe doamna Nadia?“. Spre marea surprindere a amândurora, Nadia s-a prezentat şi a stabilit să-l viziteze pe acest domn împreună cu soţul ei. Bărbatul nu numai că a început să studieze Biblia, dar şi vine cu regularitate la întruniri.

FRAŢII NU POT STUDIA CU TOŢI. În orăşelul Bujanovac, din sudul Serbiei, locuiesc patru Martori botezaţi. Aceşti proclamatori ai Regatului s-au bucurat foarte mult cu  ocazia Comemorării din 2010, la care au fost prezente 460 de persoane! Bătrânii dintr-o congregaţie din apropiere au organizat întruniri în Bujanovac, care se ţin cu regularitate într-un spaţiu închiriat. La întruniri asistă în medie 50 de persoane, majoritatea fiind de etnie romă. Datorită reacţiei uimitoare pe care au avut-o oamenii la mesajul despre Regat, pionierii speciali repartizaţi în acest teritoriu nu pot conduce studii biblice cu toţi cei interesaţi de adevăr. De aceea, ei studiază numai cu cei care vin bine pregătiţi la toate întrunirile.

O SORĂ CARE ARE PESTE O SUTĂ DE ANI! Elin este cea mai în vârstă vestitoare din Suedia. Ea are 110 ani, vârsta la care a ajuns şi Iosua (Ios. 24:29). Ea locuieşte într-un azil de bătrâni şi se foloseşte de orice ocazie ca să vorbească cu vizitatorii şi cu toţi oamenii pe care îi întâlneşte acolo. Elin distribuie multe cărţi. Când un bătrân de congregaţie şi fiica sa au predicat din casă în casă în acea zonă, ei au întâlnit o tânără care le-a spus că Elin îi predicase şi îi oferise o carte. A urmat o conversaţie frumoasă. a

A GĂSIT CĂRŢILE LA BISERICĂ. Tatyana locuieşte în Belarus. Într-o zi a fost surprinsă să primească un telefon de la o doamnă tânără pe care n-o cunoştea. Doamna voia să afle ce răspuns oferă Biblia la întrebările ei. A urmat o  conversaţie antrenantă. Cum obţinuse tânăra numărul de telefon al Tatyanei? Ea a spus că a găsit la biserică, sub o bancă, o Biblie Traducerea lumii noi şi cartea Ce învaţă Biblia şi că în interiorul lor era trecut numărul de telefon al Tatyanei. Dar cum au ajuns cărţile în biserică? Fuseseră aduse acolo de mama unei fete cu care studiase Tatyana. Se pare că mama voia să-l întrebe pe preot dacă era bine sau nu ca fiica ei să citească acele cărţi. Dintr-un motiv oarecare, cărţile au fost lăsate sub o bancă. Tânăra le-a văzut şi a decis să le ia acasă. După acea convorbire telefonică au urmat şi alte discuţii pe baza Bibliei.

O HAINĂ PIERDUTĂ DESCHIDE CALEA. Elena, care slujeşte ca pionieră specială, a văzut o haină frumoasă pe o stradă din Minsk, Belarus. Haina era curată şi nu părea că fusese aruncată. Când a luat-o de jos, ea a găsit în buzunar 1 200 de dolari americani. Uitându-se în jur, l-a identificat imediat pe bărbatul care îşi pierduse haina. El alerga încoace şi-ncolo, ca şi cum ar fi căutat ceva. Elena a trebuit să fugă după el ca să-l prindă din urmă. Era un om de afaceri din Bangladesh, care locuia la Moscova. El a fost încântat să-şi primească înapoi atât haina, cât şi banii. În plus, a vrut să ştie motivul pentru care sora i-a dat haina şi chiar a alergat după el ca să facă acest lucru. Sora i-a spus că era Martoră a lui Iehova. Bărbatul i-a zis că, în urmă cu câteva zile, stătuse de vorbă cu doi Martori şi se certase cu ei o jumătate de oră, apărându-şi convingerile religioase. El a întrebat-o apoi pe Elena cum ar putea să-şi arate recunoştinţa pentru gestul ei. Sora i-a spus că nu dorea o recompensă pentru ce făcuse şi că cel mai bun mod de a-şi arăta recunoştinţa era să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova când se întorcea la Moscova. El a fost de acord.

 OCEANIA

ŢĂRI ŞI TERITORII 30

POPULAŢIA 39 384 408

VESTITORI 101 483

STUDII BIBLICE 62 367

DEPĂŞIREA UNEI TULBURĂRI DE VORBIRE. Hamish, un frate de 23 de ani care locuieşte în Australia, are o tulburare gravă de vorbire din cauza căreia nu reuşeşte să rostească în mod inteligibil cuvintele, iar uneori nu poate deloc să le rostească. Dar această dizabilitate nu i-a slăbit zelul de a vorbi în public sau de a predica. De exemplu, pentru a ţine o cuvântare la Sala Regatului, Hamish scrie materialul pe un dispozitiv electronic portabil, care transformă textul scris în voce. Când ţine o temă, el îşi aşază dispozitivul pe pupitru şi foloseşte tastatura pentru a selecta şi a reda fragmente din cuvântare. Vocea sintetizată este captată de un microfon şi amplificată de sistemul de sonorizare. Când tema necesită participarea auditoriului, Hamish foloseşte tastatura dispozitivului pentru a-i invita pe fraţi să răspundă şi pentru a le mulţumi pentru comentarii. El comunică aproape la fel şi în lucrarea de predicare, folosind o combinaţie de  propoziţii dinainte pregătite, citate biblice şi cuvinte pe care le scrie repede la tastatură! Drept urmare, Hamish are multe vizite ulterioare frumoase. Din 2007, când a fost numit slujitor auxiliar, el slujeşte ca pionier auxiliar de câteva ori pe an.

PROBLEME CU IMPRIMANTA. David, un depanator de computere din Noua Caledonie, a primit un telefon de la o doamnă care avea probleme cu imprimanta: nu tipărea un document. David a rezolvat repede problema, dar a fost surprins când a văzut ce scria pe hârtie: „NU sunaţi! Isus este în casa noastră. N-avem nevoie de altă religie“.

David i-a spus doamnei: „Scuzaţi-mă, dar în timp ce vă reparam imprimanta, am citit mesajul pe care îl conţine documentul. Vă supăraţi dacă vă întreb de ce l-aţi scris?“.

Doamna i-a răspuns: „Oh, ştiţi, Martorii lui Iehova vin la uşa noastră la fiecare sfârşit de săptămână. Ne-am săturat să-i tot vedem pe-aici. Credeţi-mă, niciunul dintre ei n-o să ne treacă pragul!“.

Apoi, David i-a spus: „Dar deja aţi invitat un Martor la dumneavoastră în casă“.

„Imposibil. Asta n-o să se întâmple niciodată!“, a zis doamna.

Atunci, David i-a spus: „Eu sunt Martor al lui Iehova! Iar dumneavoastră m-aţi invitat înăuntru!“. Doamna a fost surprinsă şi s-a simţit ruşinată. David i-a explicat cu amabilitate de ce Martorii lui Iehova îi vizitează pe oameni la ei acasă. A urmat o discuţie de două ore. După câteva zile, David i-a vizitat din nou pe această doamnă şi pe soţul ei. Cei doi soţi i-au explicat că, după ce s-au gândit la cele întâmplate, au fost siguri că Dumnezeu îl îndrumase pe David la ei. De aceea, n-au putut să nu-l primească înăuntru! În prezent, ei citesc cu regularitate revistele noastre.

 ECHIPAT CU TRACTE. Nathan are 12 ani şi locuieşte în Australia. El îşi ia în ghiozdan tracte bazate pe Biblie şi le depune mărturie cu regularitate prietenilor săi de la şcoală. Într-o zi, când se întorcea de la şcoală a văzut o doamnă în vârstă, care stătea în curtea din faţa casei ei. Doamna i-a zâmbit, Nathan i-a zâmbit şi el şi i-a dat un tract. Atunci, doamna i-a spus că soţul ei murise cu trei ani în urmă. Auzind aceasta, Nathan a scos din ghiozdan tractul Ce speranţă există pentru cei dragi care au murit?. Doamnei i s-au umplut ochii de lacrimi în timp ce Nathan îi vorbea despre învierea care va avea loc în viitor, când ea îl va putea revedea pe soţul ei în Paradis. „Dar când va lua sfârşit suferinţa?“, a întrebat doamna. Nathan a scos alt tract, intitulat În curând, suferinţa va lua sfârşit!. Atunci doamna i-a cerut să-i vorbească şi despre celelalte convingeri ale lui. Prin urmare, el i-a mai dat un tract, cu titlul Care sunt convingerile Martorilor lui Iehova?. Apoi, Nathan a plecat. După câteva săptămâni, el a văzut-o din nou pe această doamnă în curtea din faţa casei. Ea l-a chemat, l-a îmbrăţişat şi i-a zis: „Hai să-ţi spun ceva, Nathan. După ce mi-ai dat acele tracte, m-au vizitat două doamne Martore, iar acum studiez Biblia cu ele!“.

AU AVUT O SINGURĂ INVITAŢIE PENTRU COMEMORARE. Michael a lucrat la construirea noilor clădiri ale filialei din  Insulele Solomon. După aceea a decis să le predice locuitorilor din Mbanika, o insulă izolată, unde copilărise şi unde locuiau fraţii săi. Pe acea insulă nu erau Martori. Nu erau curse regulate cu vaporul până la insulă, nu existau servicii poştale şi nu era disponibil decât un telefon.

Michael a călătorit până la insula Mbanika împreună cu Hansly, un pionier tânăr. Când cei doi au ajuns acolo, au început imediat să construiască din ramuri de palmier o mică Sală a Regatului şi i-au invitat pe localnici la Comemorarea morţii lui Cristos. Întrucât aveau o singură invitaţie tipărită, cei doi fraţi doar le-o arătau oamenilor şi le explicau care este semnificaţia acestui eveniment.

Cu o zi înaintea Comemorării, fraţii au vâslit două ore până în cealaltă parte a insulei pentru a invita o familie care locuia acolo. Însă i-au găsit acasă numai pe copii. Michael a decis să le dea lor singura invitaţie tipărită pe care o avea. I-a lăsat-o fetei celei mari, cu rugămintea să i-o dea tatălui ei.

În după-amiaza următoare, în timp ce Michael şi Hansly se pregăteau pentru Comemorare, au văzut că familia respectivă venea cu o canoe. Citind invitaţia, tatăl ajunsese la concluzia că era vorba despre un eveniment foarte important şi venise cu toată familia. În acea seară au asistat la Comemorare 52 de persoane. Michael şi Hansly continuă să predice şi să studieze Biblia cu cei care au fost prezenţi atunci la Comemorare.

[Notă de subsol]

 [Tabelul de la paginile 40–47]

RAPORTUL MONDIAL AL MARTORILOR LUI IEHOVA PENTRU ANUL DE SERVICIU 2010

 (Vezi publicaţia)

 [Hărţile de la paginile 48–50]

 (Vezi publicaţia)