Evenimente marcante ale anului trecut

SPRE deosebire de lume, care trece dintr-o criză în alta, poporul lui Dumnezeu trăieşte într-o ţară spirituală bogată şi înfloritoare (Mal. 3:12, 18). Observând acest progres permanent, e imposibil să nu ne vină în minte promisiunea pe care Isus le-a făcut-o discipolilor săi chiar înainte de înălţarea sa la cer: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“. — Mat. 28:20.

Şi activitatea teocratică din anul de serviciu trecut demonstrează că Isus îşi ţine promisiunea. Mai întâi de toate, să ne amintim de ospăţul spiritual de care au avut parte Martorii  lui Iehova cu prilejul Congreselor de District „Să umblăm cu Dumnezeu“.

Congresele „Să umblăm cu Dumnezeu“

Profetul Mica a scos în evidenţă deosebirea dintre oamenii drepţi şi cei nedrepţi prezicând: „Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele DOMNULUI, Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci“ (Mica 4:5). După cum s-a explicat în cuvântarea-cheie, cuvintele lui Mica reflectă atitudinea unor oameni fideli din vechime, cum au fost Enoh şi Noe, care au umblat cu Dumnezeu în vremuri de cumpănă (Gen. 5:22–24; 6:9, 22). Ce onoare este să călcăm pe urmele lor!

V-a întărit congresul de district hotărârea de a continua ‘să umblaţi în numele lui Iehova’? Vă invităm să treceţi în revistă ideile pe care vi le-aţi însemnat. Astfel, vă veţi reîmprospăta memoria şi veţi trage foloase de durată din program.

Noi publicaţii

Dacă în teritoriul congregaţiei voastre se vorbesc mai multe limbi, probabil că aţi folosit deja noua broşură O veste bună pentru oameni din toate naţiunile. Pregătită în ediţii de 32, 64 şi 96 de pagini, broşura este adaptată necesităţilor fiecărei ţări. Deci nu trebuie să vă lipsească în minister. Dacă abordaţi oameni care nu cunosc limba voastră, vă sugerăm să urmaţi cei trei paşi menţionaţi la pagina 2 a broşurii. Puteţi salva vieţi cu ajutorul ei!

După o analiză a îndemnului din textul anului 2004 — „Vegheaţi. . . . Dovediţi-vă şi voi gata.“ —, ultimul vorbitor din a doua zi de congres a lansat broşura Vegheaţi! (Mat. 24:42, 44). Ne dorim ca această publicaţie să-i ajute pe mai mulţi oameni să înţeleagă că trăim în timpuri decisive şi să mediteze cu seriozitate la viitor şi la dramaticele evenimente ce stau să vină. În plus, aşa cum a arătat vorbitorul, fie ca  broşura să ne ajute şi pe noi să facem faţă numeroaselor presiuni şi îngrijorări ale vieţii şi să ne păstrăm echilibrul spiritual când încercările se abat asupra noastră.

Şcoala pentru Supraveghetorii Itineranţi

În cursul ultimilor şase ani, peste 600 de supraveghetori de circumscripţie şi de district din Canada şi din Statele Unite, inclusiv din Alaska şi din Hawaii, au urmat cursurile a 13 clase ale Şcolii pentru Supraveghetorii Itineranţi ţinute la Centrul de Învăţământ al Societăţii Watchtower din Patterson, New York, SUA. În timpul anului de serviciu 2004, cursurile au fost organizate în alte 87 de filiale. În cazul a 23 dintre ele, la şcoală au participat cursanţi şi din alte ţări decât ţara-gazdă. De pildă, în Germania au fost invitaţi fraţi din Austria, Elveţia, Israel, Macedonia şi Turcia; în Portugalia, fraţi din Luxemburg şi de pe Insulele Azore, Capul Verde, Madeira şi São Tomé şi Príncipe; în Kenya, supraveghetori din Etiopia, Rwanda, Tanzania, Uganda şi alte ţări africane.

Programa include o analiză a tuturor activităţilor specifice lucrării de circumscripţie şi de district. Obiectivul este de a-i ajuta pe aceşti fraţi sârguincioşi să se achite mai bine de numeroasele lor responsabilităţi, dintre care menţionăm predarea în congregaţii şi la congrese şi privilegiul de a fi în frunte în lucrarea de evanghelizare (2 Tim. 2:2; 4:5; 1 Pet. 5:2, 3). Cursul are şi rolul de a-i încuraja să-şi păstreze spiritualitatea şi să aplice versetele cu discernământ şi perspicacitate când îi ajută pe ceilalţi.

Întrucât majoritatea cursurilor se ţin la filială, supraveghetorii itineranţi şi soţiile lor au prilejul de a gusta atmosfera de la Betel. O clasă a scris: „Programul de la Betel ne-a adus foloase spirituale. A fost o încântare să luăm parte la programul închinării de dimineaţă cu ocazia căruia se citeşte din Biblie şi din Anuar. Deşi am avut de făcut multe teme, în fiecare  luni seară am asistat la studiul Turnului de veghe alături de familia Betel şi ne-am bucurat de o companie sănătoasă“.

Zilnic, după pauza de prânz, câţiva fraţi lucrează prin rotaţie câte o oră la Departamentul pentru Serviciu. În acest mod, ei învaţă cum să colaboreze mai bine cu filiala, cum să aplice mai eficient îndrumările primite şi cum să întocmească rapoarte mai exacte şi mai complete.

Vinerea, se ţine o conferinţă biblică care li se adresează în special soţiilor cursanţilor şi care include încurajări spirituale. De pildă, soţiilor li se reaminteşte să le fie supuse soţilor lor, dându-le exemplu celorlalţi. În plus, ele sunt instruite să-şi sprijine soţii colaborând cu surorile din congregaţii. Dezbaterea unor astfel de idei le aduce multe foloase. Referindu-se la conferinţele săptămânale, un supraveghetor itinerant le-a descris drept „delicatese spirituale“.

Desigur, cursurile pun mult accent pe Biblie, cu precădere pe Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi cu referinţe. Un cursant din Germania a spus: „Intenţionez să folosesc Biblia cu referinţe atât când studiez în particular, cât şi la întrunirile congregaţiei. Abia acum am ajuns să-i apreciez pe deplin valoarea“. Un veteran în lucrarea itinerantă care slujeşte în Marea Britanie a relatat că stăruind asupra Cuvântului lui Dumnezeu a reuşit să-şi rafineze spiritualitatea şi deprinderile de predare. El a scris: „Am învăţat că, deşi o ilustrare bună este utilă, când prezinţi o cuvântare e mai important să citeşti versetele şi să le explici“.

Şi alţi cursanţi şi-au exprimat aprecierea faţă de cursuri. Un frate din Statele Unite a spus: „Inima ne freamătă de recunoştinţă pentru Iehova şi organizaţia sa care ne îmbărbătează şi ne instruieşte să ne achităm de responsabilităţi. Ne dorim să fim mai consecvenţi în serviciu, să arătăm mai multă consideraţie faţă de căile lui Iehova şi să dovedim mai multă iubire faţă de preţioasele sale oiţe“. Un cursant din Franţa s-a  exprimat astfel: „Cursul m-a făcut mai conştient că trebuie să vădesc mai multă iubire în relaţiile cu fraţii şi surorile şi să depun toate eforturile să-i ajut să găsească bucurie în serviciul lui Iehova“. Dând glas sentimentelor mai multor cursanţi, un supraveghetor itinerant din Portugalia a spus: „În toată cariera mea teocratică, cea mai mare satisfacţie am simţit-o participând la această şcoală“.

Un instructor a afirmat: „Este un privilegiu, dar şi o grea responsabilitate să instruieşti bărbaţi care, la rândul lor, vor influenţa prin predare viaţa a mii de fraţi şi surori. Cu binecuvântarea lui Iehova, suntem siguri că şcoala va aduce foloase de durată“. — Iac. 3:1.

La sfârşitul anului de serviciu 2004, mai bine de 1 700 de supraveghetori itineranţi urmaseră cursurile şcolii, care a fost ţinută în 14 limbi. Cursurile se vor desfăşura şi pe parcursul anului de serviciu 2005 în filialele mai mari.

Cum au evoluat lucrurile pe plan juridic

La 19 mai 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg, Franţa, şi-a făcut cunoscută hotărârea în cazul Lotter contra Bulgaria. Foşti misionari ai Martorilor lui Iehova, soţii Lotter au intentat proces guvernului deoarece a încercat să-i expulzeze din Bulgaria din cauza religiei lor. Autorităţile bulgare au consimţit să le plătească daune reclamanţilor şi să revoce hotărârea de retragere a vizelor lor de şedere. Autorităţile s-au mai obligat să publice o declaraţie clară de recunoaştere a statului legal al Martorilor lui Iehova din Bulgaria, unde sunt înregistraţi ca religie din 1998.

La 16 decembrie 2003, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o hotărâre în favoarea lui Séraphine Palau-Martínez. Cu şase voturi pentru şi unul contra, Curtea a decis că autorităţile din Franţa au încălcat drepturile părinteşti ale surorii Palau-Martínez. În urma hotărârilor unor curţi de  apel din Franţa, copiii nu i-au mai fost încredinţaţi surorii noastre. Curţile hotărâseră: „Copiii nu trebuie crescuţi în spiritul unor reguli rigide şi intolerante de felul celor care le sunt impuse copiilor . . . Martorilor lui Iehova“. În consecinţă, sora a făcut apel la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta a stabilit că hotărârea celor două Curţi de Apel a reflectat discriminare religioasă şi că a fost luată fără a se ţine cont de adevăratele condiţii de viaţă ale copiilor şi de ceea ce era spre binele lor.

După ani de atacuri ale gloatelor aţâţate de fanatici religioşi dintre care unii au fost închişi, Martorii lui Iehova din Georgia au putut asista în linişte la Congresul de District „Să umblăm cu Dumnezeu“. O surpriză cu totul aparte a fost lansarea în limba georgiană a Scripturilor greceşti creştine — Traducerea lumii noi. În plus, la 28 noiembrie 2003, Ministerul Justiţiei din Georgia a înregistrat filiala locală a Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania. Prin urmare, deşi Curtea Supremă a Georgiei emisese în 1998 hotărârea de desfiinţare a persoanei juridice folosite pe atunci de Martorii lui Iehova, acum, spre încântarea fraţilor, este recunoscută oficial o nouă persoană juridică.

Cu toate acestea, există încă mai multe plângeri împotriva Georgiei pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Este îmbucurător că vin vremuri mai bune şi pentru fraţii noştri.

 Începând din 1990, fraţii din Germania au depus eforturi să înregistreze organizaţia noastră religioasă sub legea pentru persoanele juridice de drept public, însă în zadar. Când Curtea Federală Administrativă le-a cerut Martorilor lui Iehova să arate mai multă supunere faţă de „Cezar“ decât cere legea, Curtea Federală Constituţională a respins hotărârea ca neconstituţională şi a cerut rejudecarea cazului (Mar. 12:17). La 25 martie 2004, instanţa de fond a redeschis cazul. Curtea a cerut mai multe informaţii despre poziţia noastră referitoare la sânge, la creşterea copiilor, la excludere şi neutralitate. Preşedintele completului de judecată a menţionat că acţiunea guvernului trebuie să se bazeze pe dovezi concludente, şi anume pe statistici şi documente oficiale, şi nicidecum pe afirmaţii îndoielnice de pe Internet şi pe scrisori trimise de indivizi ostili lucrării noastre.

În Grecia, pe un formular de ţinere în evidenţă a recruţilor, la rubrica „Religie“ apărea printre altele „Chiliast sau Iehovist“. Considerând că aceşti termeni au un sens peiorativ, Filiala din Grecia a înaintat o plângere la Ministerul Apărării. La 24 martie 2004, ministerul le-a trimis Martorilor lui Iehova o scrisoare în care a explicat că nu a vrut să-i ofenseze. În scrisoare s-a mai menţionat că ministerul „a şi cerut corectarea expresiei respective“. Acum, la rubrica „Religie“ apare expresia „Martorii Creştini ai lui Iehova“.

Martorii lui Iehova din Peru sunt recunoscuţi oficial de mai multe decenii. Însă, din noiembrie 1997, Ministerul Învăţământului a început să respingă cererile de scutire de impozit pentru literatură şi să pretindă sume uriaşe la trecerea literaturii prin vamă. S-a intentat un proces. La 11 decembrie 2003, judecătoarea a emis o hotărâre în favoarea Martorilor lui Iehova. Ea a declarat că acţiunile ministerului au fost „inconsecvente, ilogice şi ridicole“. Ea mai susţinut că funcţionarii „au acţionat discriminatoriu [şi] ofensator“. Problemele  legate de importul de literatură au fost rezolvate imediat.

În Puerto Rico, un stat independent membru al U.S. Commonwealth, există o lege potrivit căreia cartierele pot fi împrejmuite cu garduri sau cu ziduri sau pot fi păzite de gardieni. În consecinţă, lucrarea de teren întâmpină oprelişti. Poliţia chiar le-a cerut vestitorilor să părăsească unele dintre aceste zone. Încercările de rezolvare a problemei pe altă cale decât în instanţă au eşuat. În prezent, pe rolul Curţii Federale Districtuale a statului Puerto Rico se află un proces prin care se solicită ca legea să fie declarată neconstituţională, întrucât violează dreptul de exercitare a religiei, precum şi dreptul la libertatea de exprimare. Instanţa urmează să se pronunţe.

La 28 octombrie 2003, prin sentinţa civilă nr. 1756, Curtea de Apel Bucureşti a obligat guvernul României să includă Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova“ pe lista cultelor religioase recunoscute oficial, listă în care apăreau o serie de reglementări fiscale. La 6 februarie 2004, în Monitorul Oficial, nr. 112, a fost publicată lista „cultelor religioase recunoscute oficial în România“, printre acestea figurând şi Organizaţia Religioasă „Martorii lui Iehova“.

La 21 martie 2004, Curtea Districtuală din Seul, Republica Coreea, a retras acuzaţiile la adresa a trei fraţi care au refuzat efectuarea serviciului militar pe motive religioase. A fost pentru prima dată când o curte din această ţară a recunoscut obiecţia de conştiinţă ca drept civil. Sute de fraţi din Coreea sunt închişi la ora actuală pentru „infracţiunea“ de ‘a-şi fi făurit din săbii fiare de plug’ (Is. 2:4). Din nefericire, atât Curtea Supremă, cât şi Curtea Constituţională au refuzat să recunoască dreptul la libertatea religiei garantat prin constituţia Coreei. Cu toate acestea, Adunarea Legislativă a Coreei a început nu demult dezbaterea unui proiect de lege care prevede ca toţi cetăţenii aflaţi la vârsta recrutării să efectueze un serviciu civil.

 Decizia Curţii Supreme a Statelor Unite în cazul Watchtower . . . contra localităţii Stratton continuă să le aducă foloase Martorilor lui Iehova în ministerul din casă în casă. De pildă, poliţiştii unei comunităţi din New York, Statele Unite ale Americii, cereau în continuare ca Martorii să obţină autorizaţie înainte de a-şi efectua ministerul public. Însă, după ce i s-a adus la cunoştinţă situaţia şi decizia Curţii, şeful poliţiei a scris: „Mi-e jenă de acţiunile oamenilor mei şi îmi cer scuze pentru neplăcerile create, poate, de aceştia“.

Poliţia dintr-o comunitate din Illinios a fost instruită să-i înştiinţeze pe toţi poliţiştii de patrulă şi pe alţi ofiţeri că, potrivit deciziei Curţii Supreme a Statelor Unite, „Martorii lui Iehova nu au nevoie de o autorizaţie pentru a lua parte la ministerul din casă în casă“. S-a mai adăugat că „Martorii nu trebuie să înştiinţeze poliţia când îşi desfăşoară ministerul“.

La 8 octombrie 2003, Curtea Supremă a statului Iowa a decis în favoarea lui Lester Campbell într-un caz referitor la refuzul transfuziei de sânge. Fratele Campbell a intentat un proces prin care cerea să fie despăgubit pentru că i s-a administrat propriul sânge după operaţie în pofida instrucţiunilor sale scrise şi orale prin care refuza acest lucru. Sentinţa Instanţei de Fond a fost în favoarea chirurgului şi a spitalului. Însă Curtea Supremă a statului Iowa a anulat această sentinţă şi a decis că Lester Campbell nu avea nevoie de consilierea unui specialist în medicină pentru a stabili dacă administrarea transfuziei fără consimţământul său corespunde standardelor de îngrijire medicală. Curtea a mai decis că el poate cere despăgubiri.

Interdicţia din Moscova şi urmările ei

La 26 martie 2004, Tribunalul Raional Intermunicipal Golovinsky din Rusia a dispus scoaterea în afara legii a Martorilor lui Iehova din Moscova şi desfiinţarea persoanei lor juridice. S-a făcut recurs la această sentinţă. La 16 iunie 2004,  Curtea de Apel din Moscova a menţinut sentinţa instanţei inferioare, care a şi intrat în vigoare. Fraţii au depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi speră ca audierea să aibă loc mai repede decât este prevăzut deoarece interdicţia creează multe dificultăţi.

Însă această hotărâre nu le-a diminuat zelul fraţilor. Din contră, mulţi s-au simţit îndemnaţi să facă mai mult în serviciul lui Iehova. Spiritul dovedit de ei ne reaminteşte de cuvintele spuse de apostolul Pavel când era închis la Roma: „Situaţia mea a dus mai degrabă la progresul veştii bune“. — Filip. 1:12.

De pildă, în martie 2004 s-a înregistrat un record de 136 034 de vestitori şi 136 903 de studii biblice. Pentru prima dată în ultimii şapte ani, numărul studiilor biblice îl depăşeşte pe cel al vestitorilor! Iar din martie până în iunie, Filiala a primit peste 1 000 de cereri pentru pionieratul regular. În luna aprilie, s-a înregistrat un record de 15 489 de pionieri regulari. Potrivit unui raport al Filialei, „decizia din 16 iunie i-a impulsionat pe fraţi să activeze mai mult“. Alţii, printre care şi soţi necredincioşi, s-au simţit îndemnaţi să asiste la întrunirile creştine.

Din întâmplare, un student american se afla în Rusia când a fost pronunţată decizia din luna iunie. Filiala a scris: „El s-a dus special la Betel, aflat în apropierea Sankt Petersburgului, pentru a afla mai multe despre situaţia respectivă. Curăţenia de acolo şi primirea călduroasă care i s-a făcut l-au impresionat“. Nedumerit fiind că s-a dispus scoaterea în afara legii a Martorilor lui Iehova, el a solicitat publicaţii şi videocasete pe care să le ia cu el în California pentru a le prezenta profesorilor care predau discipline de studiu a religiei.

Congresele din Moscova se desfăşoară în linişte

În perioada 11–13 iunie, chiar înainte de pronunţarea deciziei nefavorabile a Curţii de Apel, în Moscova s-au ţinut  două Congrese de District „Să umblăm cu Dumnezeu“, unul dintre ele fiind în limbajul rus al semnelor. În mod normal, Congresele ar fi trebuit să se desfăşoare după audiere, însă Comitetul filialei a reuşit să amâne cazul. Potrivit celor spuse de fraţi, Congresele s-au desfăşurat în linişte, iar autorităţile locale s-au arătat cooperante. De fapt, şefii poliţiştilor care se aflau la intrarea în stadion le-au spus acestora din urmă: „Când oamenii vor intra în stadion, nu fumaţi şi nu vorbiţi urât“.

Într-o staţie de metrou din Moscova, un bărbat a minţit acuzând un mic grup de surori că i-a furat banii. Le-a cerut să meargă cu el la poliţie. Ajunşi acolo, el nu le-a acuzat doar pe surori, ci pe toţi „sectanţii“ care cauzează intenţionat blocaje rutiere ca să-i jefuiască pe oameni. Poliţistul le-a întrebat: „Cine sunteţi?“

Arătându-i ecusonul de congres, ele au spus: „Suntem Martore ale lui Iehova şi mergem la congres“.

Apoi, poliţistul i-a spus bărbatului respectiv: „Martorii lui Iehova nu fură. Cere-ţi scuze de la ele pentru că le-ai insultat“. După care, întorcându-se spre surori, a adăugat: „Grăbiţi-vă s-ajungeţi la congres“. Apoi, i s-a adresat din nou bărbatului respectiv: „Iar dumneata rămâi aici. Aş vrea să mai stăm puţin de vorbă“.

Numărul maxim al celor care au asistat la Congresul ţinut pe stadion a fost de 21 291 de persoane, dintre care 497 s-au botezat. La Congresul ţinut la Sala Regatului în limbajul rus al semnelor, au asistat 929 de persoane şi s-au botezat 19.

Încercări în Haiti

Pe parcursul anului 2004, Haiti, o naţiune insulară, a avut de suferit de pe urma instabilităţii politice, a violenţei, a lipsei principalelor mijloace de trai şi a creşterii vertiginoase a preţurilor. La acestea s-au adăugat inundaţiile catastrofale din luna mai în urma cărora mai bine de 1 500 de oameni şi-au  pierdut viaţa, iar alte câteva mii au rămas fără un acoperiş deasupra capului. Deşi nici un Martor nu a murit, unii au pierdut tot ce-au avut, inclusiv casa.

Cu toate acestea, fraţii s-au simţit întăriţi când au beneficiat de sprijinul şi îndrumarea lui Iehova şi de grija iubitoare manifestată de Corpul de Guvernare şi de familia noastră internaţională. Iubirea a fost transpusă în fapte, victimele dezastrelor fiind ajutate pe plan material. Desigur, fraţii locali s-au ajutat şi între ei pentru a obţine alimente şi alte lucruri necesare.

Filiala din Haiti a urmărit cu atenţie cum evoluau lucrurile ca să poată îndruma congregaţiile. De pildă, pe măsură ce violenţa lua amploare în Port-au-Prince, capitala ţării, Comitetul filialei i-a sfătuit pe bătrâni să ţină cu o zi înainte întrunirea care în mod normal s-ar fi desfăşurat duminică, 29 februarie. Această sugestie s-a dovedit înţeleaptă, deoarece chiar în acea duminică preşedintele haitian fusese obligat să demisioneze şi să fugă. Într-o ştire se spunea: „În întreaga capitală se auzeau focuri de armă, haosul instalându-se peste tot“. Filiala a scris: „Nimeni nu avea de unde să ştie ce urma să se întâmple. Nu ar fi fost posibil să ajungi la întrunire în acea duminică. Îi mulţumim lui Iehova că fraţii au fost ocrotiţi“.

În acea perioadă de instabilitate, forţele de poliţie, cele ale rebelilor şi jefuitorii, toţi blocau drumurile. Guvernul decretase că nimeni nu avea voie să circule noaptea pe stradă. Însă congregaţiile îşi modificaseră programul întrunirilor chiar înainte de decretarea stării excepţionale, astfel ca toţi să se întoarcă în siguranţă acasă înainte de lăsarea întunericului. Multe congregaţii au raportat o creştere a numărului celor care au asistat la întruniri.

De asemenea, fraţii au continuat să participe la minister, lucru care i-a impresionat pe vecinii lor. Unul dintre aceştia  s-a exprimat astfel: „Când v-am văzut predicând în continuare m-am mai liniştit“. Fireşte, vestitorii erau foarte prudenţi şi se informau unul pe celălalt unde puteau predica în siguranţă.

Identitatea creştină — o ocrotire

Filiala din Haiti a scris: „Mulţi fraţi au scăpat de bătăi şi de jafuri întrucât sunt binecunoscuţi în cartierul lor şi au reputaţia că nu se implică în politică“. De pildă, la trei blocaje rutiere, bande de gangsteri înarmaţi au oprit un cuplu de misionari. Misionarii au făcut două lucruri: s-au identificat ca Martori ai lui Iehova şi s-au rugat, atât în tăcere, cât şi cu glas tare. La fiecare oprire, cineva le-a luat apărarea spunând că Martorii lui Iehova sunt oameni buni, care nu se amestecă în politică. Cei doi soţi au ajuns acasă în siguranţă.

Şi câţiva membri ai familiei Betel au fost opriţi de grupuri înarmate. La fel ca misionarii, ei s-au identificat ca Martori ai lui Iehova şi s-au rugat. Rezultatele au fost asemănătoare. Un jefuitor a spus: „Du-te în linişte şi roagă-te pentru noi!“ Un betelist a fost oprit la un punct de control al poliţiei, unde poliţiştii au vrut să-i perchiziţioneze maşina să vadă dacă nu are arme. „Singurele arme pe care le am sunt Biblia şi revistele Turnul de veghe şi Treziţi-vă!“, a spus fratele. Poliţiştii au zâmbit şi i-au făcut semn că poate pleca. Altă dată, recunoscându-i maşina de la distanţă, i-au permis să treacă fără să-l mai oprească.

Filiala ne-a informat că în lunile care au urmat situaţia s-a mai stabilizat. Însă probleme şi conflicte continuă să existe, iar fraţii trebuie să fie foarte prudenţi.

Utilaje mai performante la tipografia din Statele Unite

În 2002, sub îndrumarea Corpului de Guvernare, lucrarea de tipărire a fost reorganizată în cinci mari regiuni geografice:  Africa, Asia, America de Nord, America de Sud şi Europa. Aceasta a avut drept rezultat o mai bună folosire a spaţiului de la filiale, inclusiv de la cea din Statele Unite, unde la ora actuală volumul de muncă s-a redus.

Pe parcursul anului 2004, lucrările de tipărire, de legare şi de expediere din Statele Unite au fost centralizate la Wallkill, New York. La 6 august 2002 a fost prezentată biroului de urbanism întreaga documentaţie necesară obţinerii autorizaţiei de extindere. La 3 septembrie s-a ţinut o audiere publică, în urma căreia s-a obţinut această autorizaţie. Cu prilejul întrunirii anuale a Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania din data de 5 octombrie 2002, s-a făcut un anunţ potrivit căruia Corpul de Guvernare a autorizat centralizarea lucrărilor la Wallkill. Au fost comandate două noi prese rotative MAN Roland Lithoman. S-a programat ca extinderea clădirii  unde aveau să fie instalate presele să se încheie în luna februarie a anului 2004.

Cum avea să fie realizat acest proiect gigant în numai un an şi două luni? Fraţii au avut încredere că Iehova urma să dirijeze lucrurile şi să-i motiveze şi pe alţii să participe ca voluntari la proiect. Şi nu s-au înşelat. Lucrările pe şantier au început în februarie 2003, iar în luna septembrie tipografia era deja gata. În decembrie, prima dintre cele trei prese existente la Wallkill a fost dezasamblată şi remontată în spaţiul nou-construit. Cele două noi prese au sosit în lunile aprilie şi mai 2004 şi au intrat în producţie în lunile iunie şi iulie. În septembrie, toate cele cinci prese erau puse în funcţiune.

Înainte, legătoria ocupa zece etaje a trei clădiri ale complexului din Adams Street din Brooklyn. În prezent, întreaga legătorie se află la Wallkill pe un singur nivel şi ocupă cu 58% mai puţin spaţiu decât cea veche. În iulie 2004 au început lucrările de legare a cărţilor. Mai târziu în aceeaşi lună, pe noua linie a legătoriei au ieşit primele cărţi cartonate. Această linie are o lungime de peste 400 de metri şi este alcătuită din 33 de utilaje conectate între ele prin intermediul a 70 de transportoare. Cu fiecare fasciculă de carte se lucrează doar o dată, la începutul liniei de legare. Producând 120 de cărţi pe minut, pe linia de legare nu lucrează decât 25 de operatori, ceea ce reprezintă o reducere cu 66% a personalului. Întreaga legătorie a devenit operaţională în luna octombrie a anului 2004.

Din noiembrie 2004 Departamentul de Expediere de la Wallkill a început să proceseze comenzile de literatură ale congregaţiilor prin intermediul unui nou sistem computerizat care ocupă un spaţiu cu 45% mai mic decât precedentul din Brooklyn. Computerele calculează volumul încărcăturii şi selectează cutiile corespunzătoare. Un transportor de 800 de metri trimite fiecare comandă spre o platformă specială unde  încărcăturile sunt pregătite pentru expediere. Datorită unei zone special amenajate pentru camioane, congregaţiile locale pot merge să ridice literatura.

Le mulţumim sincer numeroşilor fraţi şi surori care au pus umărul la realizarea acestui proiect. Printre ei se numără betelişti şi voluntari temporari, echipe de fraţi care lucrează sub îndrumarea Comitetelor Regionale de Construcţii din cinci state şi alţi fraţi care şi-au dovedit generozitatea contribuind cu echipamente şi materiale proprii. Desigur, le mulţumim şi celor care au sprijinit cu dragă inimă din punct de vedere financiar proiectul. — 2 Cor. 9:7, 11.

Betelul din Brooklyn capătă o nouă înfăţişare

Odată cu începerea lucrărilor de tipărire, de legare şi de expediere la Wallkill, Betelul din Brooklyn şi-a schimbat înfăţişarea. Un eveniment istoric şi emoţionant în acelaşi timp a avut loc la 29 aprilie 2004. În acea seară, printre râsete şi lacrimi, Max Larson, care a fost supraveghetorul tipografiei mai bine de 60 de ani, a deconectat ultima presă din Brooklyn, ceea ce a marcat sfârşitul a 84 de ani de tipărire fără întrerupere. Câteva săptămâni mai târziu s-a desfiinţat legătoria.

Ştiind că în urma acestor schimbări la Brooklyn nu avea să mai fie nevoie de atâta spaţiu, în iunie 2003, Corpul de Guvernare şi-a făcut cunoscută intenţia de a vinde clădirea din Furman Street nr. 360. Contractul de vânzare a fost finalizat vineri, 18 iunie 2004. Spălătoria, birourile şi atelierele din acea clădire de 93 000 de metri pătraţi au fost transferate în complexul din Adams Street nr. 117, unde exista spaţiu vacant.

În plus, clădirea din Columbia Heights nr. 107 este în plin proces de renovare. Se speră ca lucrările din corpul cu camere de locuit să fie finalizate în a doua jumătate a anului 2005, iar întregul proiect, în septembrie 2006. Clădirea renovată va găzdui  peste 300 de membri ai familiei Betel, un depozit de articole de consum, o Sală a Regatului, o bibliotecă, birouri, un antreu şi o spălătorie personală. Va exista şi o nouă grădină.

Pe baricade pentru o creştere mondială

Şi filialele din Africa de Sud, Brazilia, Japonia, Marea Britanie şi Mexic au primit prese de tipărit MAN Roland Lithoman noi. Filiala din Marea Britanie a fost prima unde s-a instalat noul utilaj care a sosit aici în iulie 2003 şi a intrat în producţie în luna octombrie a aceluiaşi an. Presa tipăreşte 750 000 de reviste pe zi, sau 1 500 000 în două schimburi, de aproape trei ori mai multe decât presa iniţială.

Noua presă poate tipări şi signaturi pentru Biblii şi pentru alte publicaţii. De pildă, Filiala din Africa de Sud a tipărit deja signaturi pentru Traducerea lumii noi în limba africană sesotho. Potrivit unui raport al Filialei din Japonia, era necesară o zi întreagă pentru a se trece de la tipărirea cărţilor mici la tipărirea celor mari. Acum acest proces nu durează decât o oră. Iar, dacă producerea unui milion de tracte dura zece zile, acum durează doar 5 ore. În primele trei luni de la instalare, la presa din Japonia s-au tipărit 12 milioane de tracte, 12 milioane de reviste şi broşuri, 240 000 de cărţi şi 48 000 de Biblii.

Alte utilaje noi taie, numără şi stivuiesc publicaţiile, după care le etichetează şi le împachetează. Datorită unei noi metode care elimină producerea negativelor — ceea ce înseamnă renunţarea la o operaţie din procesul de tipărire —, formele de tipar pentru offset sunt de mai bună calitate. Filiala din Marea Britanie a menţionat că aceste progrese tehnologice nu numai că au mărit producţia, dar au şi micşorat numărul de operatori.

Instruire în Germania

Echipe de la şase filiale au fost trimise la instruire în Germania, la compania MAN Roland. Din experienţa pe care au acumulat-o instruind tipografi care nu erau Martori,  instructorii se aşteptau ca şi fraţii să se considere în vacanţă. Prin urmare, au rămas surprinşi şi au fost impresionaţi de conştiinciozitatea fraţilor. De fapt, Martorii au dorit să înceapă lucrul devreme şi să-l încheie târziu ca să tragă cât mai multe foloase din curs.

Pentru unii cursanţi limba a fost un impediment întrucât atât instruirea orală, cât şi cărţile tehnice ale utilajelor erau în engleză. Fiind prevăzătoare, înainte de a se deplasa în Germania, delegaţia din Japonia a lucrat din greu pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele de limbă engleză. Mulţi membri chiar s-au mutat temporar în congregaţii de limbă engleză.

Beteliştii depun o bună mărturie

Apoi, când filialele au primit presele, inginerii de la MAN le-au asamblat cu ajutorul beteliştilor. Atmosfera sănătoasă şi plină de vioiciune ce domnea în toate cele şase filiale le-a făcut impresie bună lucrătorilor care nu erau Martori. Un bărbat care a lucrat la instalarea presei la Filiala din Londra le-a spus fraţilor: „Aseară, când m-am întors acasă, l-am văzut în grădină pe vecinul meu. Deşi până atunci nu-l prea agreasem, aseară am stat de vorbă cu el vreo 20 de minute şi mi-am dat seama că-i un tip de treabă“. El a mai adăugat că soţia sa a remarcat o serie de schimbări în atitudinea şi în modul său de a se comporta. Ea a spus: „Voi sunteţi prietenoşi, zâmbitori şi ospitalieri“.

Tehnicianul a mai spus: „Am lucrat cot la cot cu Martorii timp de şase săptămâni. Iar în ultimele două, n-am înjurat nici măcar o dată. Şi sper să nu mai înjur niciodată“.

După finalizarea lucrărilor de instalare a presei, un reprezentant al MAN a contactat Filiala din Londra ca să le mulţumească fraţilor pentru atenţia acordată staff-ului companiei. El a spus că procesul de instalare a mers ca la carte.

Unele filiale au amenajat o sală de mese pentru cei care au lucrat la instalarea noului utilaj. Pentru mulţi dintre lucrători,  în special pentru cei care nu sunt Martori, a fost o experienţă cu totul neobişnuită să fie serviţi la masă de chelneri puşi la patru ace. Un tehnician din Japonia nu a mai văzut niciodată o tipografie atât de curată şi de ordonată cum e cea de la Filială. El a spus: „În toată lumea asta nu există un loc mai bun unde să munceşti“. El i-a admirat pe fraţi pentru cinstea lor. Nicăieri altundeva nu şi-a mai putut lăsa sculele nepăzite, fără să se teamă că cineva le-ar putea fura. Dorind să cunoască mai multe despre Martorii lui Iehova, el a acceptat câteva publicaţii şi a făcut un tur al Filialei.

Fraţii din Mexic i-au invitat la Comemorare pe tehnicienii de la MAN. Patru dintre ei au dat curs invitaţiei. Însă nu aveau o îmbrăcăminte corespunzătoare. Întrucât au dorit să-şi cumpere costume, un betelist i-a însoţit cumpărături. Fraţii le-au oferit Biblii, iar în timpul cuvântării de Comemorare  i-au ajutat să găsească versetele. După întrunire, tehnicienii au făcut fotografii şi au fost mereu cu zâmbetul pe buze, încât mulţi membri ai congregaţiei au crezut că sunt betelişti din Germania.

La toate filialele, li s-a depus o frumoasă mărturie şi antreprenorilor şi furnizorilor locali. Un antreprenor din Statele Unite a scris: „Sunt profund impresionat de modul dumneavoastră de organizare şi de oamenii care lucrează aici. Nu cred că a existat vreun proiect de construire care să-mi fi plăcut mai mult. Organizaţia dumneavoastră îmi dă speranţă cu privire la viitorul omenirii. Dacă s-ar putea îmbutelia şi vinde entuziasmul şi empatia, dumneavoastră aţi avea în mod cert un produs pe care toţi ar dori să-l cumpere“.

Un bărbat care a furnizat jgheaburile de cerneală pentru noua presă din Mexic a fost plăcut surprins de liniştea ce domnea la Filială. A pus o mulţime de întrebări, iar în prezent el şi familia sa studiază Biblia şi fac progrese spirituale frumoase. Şeful unui grup de furnizori locali a cerut ceva neobişnuit. „Oamenii ne dau de obicei un bacşiş pentru ceea ce facem. În loc de bacşiş, nu ne-aţi putea da câte o Biblie la fiecare? După tot ce-am văzut aici, pesemne că o cunoştinţă din Biblie e mai valoroasă decât banii“.

Dedicarea Filialei din India

Filiala din India a scris: „La 7 decembrie 2003 a sosit mult aşteptata clipă: Dedicarea noii filiale construite în Bangalore, în zona centrală din sudul Indiei“.

Situat pe o suprafaţă de 17 hectare, complexul de 30 000 de metri pătraţi se aseamănă cu un orăşel. Este prima mare filială construită de o firmă comercială. Dispune de o instalaţie de filtrare a apei potabile, una de tratare şi reciclare a apei menajere şi de un generator electric. Complexul găzduieşte 122 de birouri, 80 fiindu-le rezervate traducătorilor, o Sală a  Regatului aspectuoasă şi o tipografie mare. Există trei clădiri de locuit care au camere confortabile, o spălătorie, o sală de mese şi o bucătărie bine utilată. Întregul proiect la care s-au folosit în mare măsură materiale locale a fost finalizat în doi ani.

În India, lucrarea Regatului a început în anul 1905. În prezent, lucrarea de traducere şi de tipărire se face în 26 de limbi indiene. Cu prilejul programului de dedicare, misionari care au slujit decenii la rând în India au relatat experienţe încurajatoare. Cuvântarea de dedicare a fost prezentată de fratele Stephen Lett, membru al Corpului de Guvernare. Printre cele 2 933 de persoane care au asistat la program s-au numărat şi 150 de delegaţi din 25 de ţări.

Dedicarea Filialei din Filipine

„Şi noi am vrea să lucrăm cu iscusinţa celor de la Wacth Tower!“ Acestea sunt cuvintele unor muncitori din Manila care nu sunt Martori şi pe care le-au rostit când au văzut iscusita lucrare executată la Filiala din Filipine. De fapt, când o echipă de realizatori de televiziune care doreau să facă un  documentar despre normativele de construcţie au cerut informaţii de la un inginer, acesta le-a spus: „Dacă doriţi să vedeţi un loc unde normativele de construcţie sunt respectate ca la carte, mergeţi la Wacth Tower“.

Fraţii au ridicat câteva clădiri noi, dintre care una de nouă etaje, cu camere de locuit, şi au renovat clădirea de nouă etaje construită în 1991. De ce era necesară această extindere? Din 1991 până în 2003 numărul vestitorilor Regatului a crescut cu 34 000, ajungându-se la un număr record de 144 000!

Dedicarea a avut loc la 1 noiembrie 2003. Printre cei care au asistat la programul ţinut în însorita dimineaţă de sâmbătă s-au numărat membrii familiei Betel, foşti misionari, oaspeţi din 13 ţări, care au străbătut mările, peste 2 000 de surori şi fraţi filipinezi. Asistenţa totală a fost de 2 540 de persoane. Stephen Lett a prezentat tema „Să preţuim locul de închinare al lui Iehova din trecut şi din prezent“. În ziua următoare, pionieri, precum şi bătrâni de congregaţie însoţiţi de soţiile lor, s-au revărsat în Sala de Congrese Metro Manila unde au participat la un program special. Asistenţa a fost de 8 151 de persoane.

La filialele din întreaga lume slujesc 20 092 miniştri ordinaţi. Toţi sunt membri ai Ordinului Mondial al Slujitorilor Speciali cu Timp Integral al Martorilor lui Iehova.

 [Chenarul de la paginile 21, 22]

Răpit ziua-n amiaza mare

În plină zi de vineri, 19 martie 2004, Carl, un Martor în vârstă de 20 de ani, mergea pe o stradă aglomerată din Pétionville, Haiti. Pe neaşteptate, câţiva bărbaţi înarmaţi îmbrăcaţi în negru l-au înşfăcat şi l-au băgat cu forţa într-o camionetă, i-au pus o glugă pe cap, acoperindu-i faţa, şi au plecat în grabă. Carl ne relatează:

După ce-am coborât din camionetă, m-au dus într-o încăpere unde erau şi alţi răpiţi, după cât se pare, studenţi învinuiţi că au participat la mitinguri politice. În culmea furiei, răpitorii au tras câteva salve de mitralieră, ucigându-l pe unul dintre cei răpiţi. Am simţit cum a căzut cu capul la picioarele mele. Apoi au început să mă interogheze şi să mă ameninţe. Nervoşi, m-au lovit şi m-au îmbrâncit peste omul mort.

„Răspunde-ne la întrebări!“, mi-a poruncit liderul lor.

„Dar pe mine nu mă interesează politica“, am răspuns eu.

„Atunci te omor pe loc!“, strigă el.

„Înainte de asta, vă rog, lăsaţi-mă să mă rog Dumnezeului meu, Iehova, ca să aibă grijă de părinţii şi de rudele mele, căci n-o să mă mai vadă“, am spus eu.

„Da’ repede, că mă grăbesc!“, a urlat el.

În timp ce mă rugam cu voce tare, bărbatul a ieşit din cameră. Când s-a întors, mi-am zis: „Până aici ţi-a fost Carl. Pregăteşte-te să mori“. Dar mă aştepta o surpriză.

„Te cheamă Carl?“, m-a întrebat el.

„Da“, i-am răspuns, nedumerit că-mi ştia numele.

Mi-a explicat că-l dusesem cu maşina de vreo câteva ori şi că, întrucât ştia cine sunt, nu-mi mai putea face vreun rău. Pare-se că m-a recunoscut după ceea ce-am spus în rugăciune, chiar dacă nu-mi vedea faţa. A ieşit din nou şi a avut un schimb dur de cuvinte cu cei din grupul lui. Într-un târziu, cineva m-a băgat din nou într-o camionetă, a demarat şi m-a aruncat pe o stradă. Încercarea asta grea şi înspăimântătoare mi-a întărit foarte mult încrederea în Iehova şi în puterea rugăciunii.

 [Graficul/Fotografiile de la paginile 12, 13]

CÂTEVA EVENIMENTE DIN ANUL DE SERVICIU 2004

1 septembrie 2003

Septembrie: Pe parcursul anului de serviciu 2004, în 88 de filiale din întreaga lume se desfăşoară cursurile Şcolii pentru Supraveghetorii Itineranţi

Octombrie: Filiala din Marea Britanie începe să tipărească la o presă MAN Roland Lithoman

28 octombrie: O curte de apel din România hotărăşte includerea Martorilor lui Iehova în lista cultelor religioase recunoscute oficial. Lista cuprinde o serie de reglementări fiscale

1 noiembrie: Are loc dedicarea Filialei din Filipine

28 noiembrie: Ministerul Justiţiei din Georgia înregistrează filiala locală a Martorilor lui Iehova

7 decembrie: Dedicarea Filialei din India

1 ianuarie 2004

 26 martie: Tribunalul Golovinski dispune interzicerea Martorilor lui Iehova din Moscova. Sentinţa tribunalului este atacată prin apel

Aprilie: În Rusia se înregistrează un record de 15 489 de pionieri regulari

29 aprilie: După 84 de ani de tipărire neîntreruptă, tipografia din Brooklyn este închisă. Noua tipografie se află la Wallkill

1 mai 2004

Mai: În timp ce se confruntă cu probleme politice, Haiti este lovit de inundaţii catastrofale. Nici un Martor nu şi-a pierdut viaţa

16 iunie: Curtea de Apel din Moscova menţine sentinţa din 26 martie. Congregaţiile sunt desfiinţate, iar Martorii lui Iehova sunt scoşi în afara legii. Se face plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului

31 august 2004

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Lansarea „Scripturilor greceşti creştine — Traducerea lumii noi“ în limba georgiană

[Legenda fotografiilor de la pagina 27]

La Wallkill, New York, SUA, fraţii folosesc una din cele două noi prese MAN

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Filiala din Bangalore, India, recent dedicată

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Filiala din Filipine care a fost extinsă