Psalmii 142:1-7

Maschil*. Al lui David; când era în peșteră.+ O rugăciune. 142  Cu glasul meu îl chem pe Iehova în ajutor,+cu glasul meu îl implor pe Iehova să-mi arate favoare.  2  Înaintea lui îmi vărs neliniștea,înaintea lui vorbesc despre necazul meu+  3  când spiritul mi se istovește* înăuntrul meu. Tu îmi veghezi drumul.+ Pe calea pe care umblu,dușmanii îmi ascund o capcană.  4  Privește la dreapta mea și vezică nimănui nu-i pasă de mine*.+ N-am unde să fug;+nimeni nu se interesează de mine*.  5  Te chem, o, Iehova, în ajutor! Și spun: „Tu ești refugiul meu,+ești tot ce am* în țara celor vii”.  6  Ia aminte la strigătul meu de ajutor,căci sunt foarte deznădăjduit! Scapă-mă de cei ce mă persecută,+căci sunt mai puternici decât mine!  7  Scoate-mă* din temnițăca să laud numele tău! Să se strângă cei drepți în jurul meu,pentru că tu îmi arăți bunătate.

Note de subsol

Sau „mă lasă puterile”.
Lit. „nimeni nu mă recunoaște”.
Sau „de sufletul meu”.
Lit. „partea mea”.
Sau „Scoate-mi sufletul”.

Note de studiu

Multimedia