După Marcu 8:1-38
Note de subsol
Note de studiu
Mi-e milă: Sau „Simt compasiune”. (Vezi nota de studiu de la Mt 9:36.)
coșuri mari: Sau „coșuri pentru provizii”. Termenul grecesc sphyrís, folosit aici, se referă, din câte se pare, la un tip de coș mai mare decât cele folosite cu o ocazie anterioară, când Isus a hrănit aproximativ 5 000 de bărbați. (Vezi nota de studiu de la Mr 6:43.) Același termen grecesc este folosit cu referire la coșul în care Pavel a fost coborât printr-o deschizătură din zidul Damascului. (Vezi nota de studiu de la Fa 9:25.)
aproximativ 4 000 de bărbați: Doar relatarea paralelă din Matei (Mt 15:38) menționează femeile și copiii când prezintă acest miracol. Este posibil ca Isus să fi hrănit în mod miraculos peste 12 000 de persoane.
Dalmanutei: Acest nume nu mai apare nicăieri în Biblie și nici în surse extrabiblice, dar a fost păstrat în evanghelia lui Marcu. Deși nu se cunoaște localizarea exactă a Dalmanutei, se pare că acest loc se afla în apropierea țărmului vestic al Mării Galileei, întrucât în relatarea paralelă din Matei este numit „regiunea Magadanului”. (Vezi nota de studiu de la Mt 15:39.) E posibil ca Dalmanuta să fi fost un alt nume pentru Magadan.
a suspinat adânc: Marcu, care consemnează adesea ce a simțit sau cum a reacționat Isus (Mr 3:5; 7:34; 9:36; 10:13-16, 21), folosește aici un verb care nu mai apare în Scripturile grecești creștine. Este forma intensivă a unui verb înrudit, folosit în Mr 7:34 (vezi nota de studiu), și exprimă o reacție emoțională puternică. Este posibil ca Isus să fi suspinat adânc din cauza exasperării produse de fariseii care cereau un semn, dar ignorau cu încăpățânare dovezile clare de putere pe care tocmai le văzuseră.
plămădeala: În Biblie, plămădeala este deseori folosită ca simbol al corupției și al păcatului. Aici se referă la învățături denaturate și la influențe corupătoare. (Mt 16:6, 11, 12; 1Co 5:6-8) Repetarea acestui cuvânt în verset sugerează că „plămădeala” fariseilor era diferită de cea a lui Irod și a membrilor partidului său, irodienii. Această ultimă grupare era mai degrabă politică decât religioasă. Un indiciu al „plămădelii” lor naționaliste este întrebarea cu privire la plătirea impozitelor pe care ei, împreună cu fariseii, i-au pus-o lui Isus în încercarea de a-l prinde în capcană. (Mr 12:13-15)
Irod: Unele manuscrise antice conțin redarea „irodienii”. (Vezi Glosarul, „Membrii partidului lui Irod”.)
coșuri: Când menționează cele două ocazii în care Isus a hrănit în mod miraculos mulțimile (vezi notele de studiu de la Mr 6:43; 8:8, 20 și relatările paralele din Mt 14:20; 15:37; 16:9, 10), evangheliile fac de fiecare dată distincție între tipurile de coșuri folosite pentru strângerea resturilor. În episodul în care Isus a hrănit 5 000 de bărbați este folosit termenul grecesc kóphinos („coș”); în episodul în care a hrănit 4 000 de bărbați este folosit termenul grecesc sphyrís („coș mare”). Acest lucru arată că scriitorii fie au fost prezenți la fața locului, fie au primit informațiile de la martori oculari demni de încredere.
coșuri mari: Sau „coșuri pentru provizii”. (Vezi notele de studiu de la Mr 8:8, 19.)
un orb: Marcu este singurul evanghelist care menționează că Isus l-a vindecat pe acest om orb. (Mr 8:22-26)
Cezareea lui Filip: Vezi nota de studiu de la Mt 16:13.
Ioan Botezătorul: Vezi notele de studiu de la Mt 3:1; Mr 1:4.
Ilie: Vezi nota de studiu de la Mt 11:14.
Cristosul: Vezi nota de studiu de la Mt 16:16.
Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.
bătrâni: Lit. „bărbații în vârstă”. În Biblie, termenul grecesc presbýteros este folosit îndeosebi cu referire la bărbații care dețin o anumită autoritate și responsabilitate într-o comunitate sau într-o națiune. Deși termenul se referă uneori la vârstă (de exemplu, în Lu 15:25 este redat prin „fiul mai mare”, iar în Fa 2:17, prin „bătrânii”), el nu-i desemnează doar pe cei vârstnici. În acest verset, termenul face referire la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. Sanhedrinul era format din bărbați care aparțineau acestor trei grupuri. (Mr 11:27; 14:43, 53; 15:1; vezi nota de studiu de la Mt 16:21 și Glosarul, „Bătrân”)
preoții principali: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4 și Glosarul, „Preot principal”.
scribi: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4 și Glosarul, „Scrib”.
Înapoia mea: Potrivit relatării paralele din Mt 16:23, Isus a adăugat: „Ești o piatră de poticnire pentru mine”. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:7.) Astfel, Isus l-a mustrat cu asprime pe Petru. Isus nu a permis niciunui lucru să-i stea în cale și să-l împiedice să înfăptuiască voința Tatălui său. Este posibil ca aceste cuvinte să-i fi amintit lui Petru care era locul său: el trebuia să-și urmeze și să-și susțină Stăpânul.
Satan: Vezi nota de studiu de la Mt 16:23.
să vină după mine: Sau, potrivit unor manuscrise antice, „să mă urmeze”.
să se renege pe sine: Sau „să renunțe la toate drepturile asupra sa”. Această expresie face referire la dispoziția cuiva de a renunța complet la sine sau de a-i ceda lui Dumnezeu dreptul de proprietate asupra sa. Expresia grecească poate fi redată și prin „trebuie să-și spună «nu» lui însuși”, o redare potrivită deoarece renegarea de sine ar putea însemna și a spune „nu” dorințelor, ambițiilor sau preferințelor personale. (2Co 5:14, 15) Același verb grecesc este folosit de Marcu când relatează episodul în care Petru ‘l-a renegat’ pe Isus. (Mr 14:30, 31, 72)
stâlpul de tortură: Vezi nota de studiu de la Mt 16:24.
viața: Sau „sufletul”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)
viața: Sau „sufletul”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)
vieții: Sau „sufletului”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)
adulteră: Sau „infidelă”. În sens spiritual, adulterul denotă infidelitate față de Dumnezeu din partea celor care se află într-un legământ cu el. Implicându-se în practici religioase false, națiunea Israel a încălcat legământul Legii și astfel s-a făcut vinovată de adulter spiritual. (Ier 3:8, 9; 5:7, 8; 9:2; 13:27; 23:10; Os 7:4) Din motive similare, Isus i-a condamnat pe evreii din zilele sale numindu-i ‘generație adulteră’. (Mt 12:39; 16:4) Dacă un creștin care face parte din noul legământ s-ar întina cu ceva din acest sistem, el ar comite adulter spiritual. Acest principiu li se aplică tuturor celor care îi sunt dedicați lui Iehova. (Iac 4:4)
Multimedia
Aceste fotografii arată aversul și reversul unei monede din aliaj de cupru, care a fost făcută cam în perioada în care Isus își desfășura serviciul pământesc. Moneda a fost realizată la porunca lui Irod Antipa, care era tetrarhul, sau conducătorul, Galileei și al Pereei. Din câte se pare, Isus trecea prin Pereea, teritoriul lui Irod, și se îndrepta spre Ierusalim când fariseii i-au spus că Irod voia să-l omoare. În răspunsul său, Isus l-a numit pe Irod ‘vulpe’. (Vezi nota de studiu de la Lu 13:32.) Întrucât majoritatea supușilor lui Irod erau evrei, monedele bătute de el aveau imprimate simboluri care nu îi ofensau, de pildă o ramură de palmier (1) și o cunună de frunze (2).