După Marcu 8:1-38

8  În zilele acelea s-a adunat din nou o mulțime mare. Pentru că oamenii nu aveau nimic de mâncare, Isus i-a chemat pe discipoli și le-a zis: 2  „Mi-e milă de mulțimea aceasta,+ pentru că stau deja de trei zile cu mine și n-au ce să mănânce.+ 3  Dacă îi trimit acasă nemâncați, vor leșina pe drum; iar unii dintre ei vin de departe”. 4  Dar discipolii săi i-au răspuns: „Unde ar putea să găsească cineva suficientă pâine în acest loc retras ca să-i sature pe oamenii aceștia?”. 5  Atunci el i-a întrebat: „Câte pâini aveți?”. Ei au răspuns: „Șapte”.+ 6  Și el a spus mulțimii să se întindă pe pământ, a luat cele șapte pâini, a adus mulțumiri, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor săi ca să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii.+ 7  Aveau și câțiva pești mici și, după ce a rostit o rugăciune*, Isus le-a spus să-i împartă și pe aceștia. 8  Astfel, au mâncat pe săturate; și au fost strânse bucățile rămase: șapte coșuri mari, pline.+ 9  Erau aproximativ 4 000 de bărbați. Apoi el le-a dat drumul. 10  El a urcat imediat în barcă cu discipolii săi și s-a dus în regiunea Dalmanutei.+ 11  Aici fariseii au venit și au început să discute aprins cu el, cerându-i un semn* din cer, ca să-l pună la încercare.+ 12  Atunci el a suspinat adânc* și a zis: „De ce oare cere această generație un semn?+ Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn”.+ 13  Apoi i-a lăsat, s-a urcat din nou în barcă și a plecat spre țărmul opus. 14  Dar discipolii au uitat să ia pâine și n-aveau cu ei în barcă nimic, decât o pâine.+ 15  El i-a avertizat cât se poate de clar: „Deschideți-vă ochii; feriți-vă de plămădeala fariseilor și de plămădeala lui Irod!”.+ 16  Și ei au început să discute aprins pentru că nu aveau pâine. 17  Observând aceasta, el le-a zis: „De ce discutați că n-aveți pâine? Tot nu pricepeți și nu înțelegeți? Inima voastră tot nu poate să înțeleagă? 18  «Deși aveți ochi, nu vedeți și, deși aveți urechi, nu auziți?» Nu vă aduceți aminte 19  când am frânt cele cinci pâini+ pentru cei 5 000 de bărbați câte coșuri pline cu bucăți ați strâns?”. Ei i-au spus: „Douăsprezece”.+ 20  „Când am frânt cele șapte pâini pentru cei 4 000 de bărbați, câte coșuri mari pline cu bucăți ați strâns?” Ei i-au spus: „Șapte”.+ 21  Atunci el le-a zis: „Tot nu înțelegeți?”. 22  Și au ajuns la Betsaida. Aici i-au adus un orb și l-au implorat pe Isus să-l atingă.+ 23  El l-a luat pe orb de mână și l-a dus afară din sat. După ce i-a pus salivă* pe ochi,+ și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?”. 24  Omul și-a ridicat privirea* și a zis: „Văd oameni, dar par a fi niște copaci care umblă”. 25  Isus și-a pus din nou mâinile pe ochii omului, iar omul a văzut clar. El și-a recăpătat vederea și putea să vadă totul foarte bine. 26  Isus l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri în acest sat”. 27  Apoi Isus și discipolii săi au plecat în satele din Cezareea lui Filip, iar pe drum el i-a întrebat pe discipolii săi: „Cine spun oamenii că sunt?”.+ 28  Ei i-au zis: „Ioan Botezătorul;+ alții spun Ilie,+ iar alții, unul dintre profeți”. 29  Apoi i-a întrebat: „Dar voi cine spuneți că sunt?”. Petru i-a răspuns: „Tu ești Cristosul!”.+ 30  Atunci Isus le-a poruncit cu fermitate să nu vorbească nimănui despre el.+ 31  De asemenea, a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să îndure multe suferințe, să fie respins de bătrâni, de preoții principali și de scribi și să fie omorât,+ iar după trei zile să se scoale din morți.+ 32  El vorbea despre lucrul acesta în mod deschis. Dar Petru l-a luat deoparte și a început să-l mustre.+ 33  Atunci el s-a întors, s-a uitat la discipolii săi și l-a mustrat pe Petru zicând: „Înapoia mea, Satan! Fiindcă n-ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor*”.+ 34  Apoi a chemat la el mulțimea și pe discipolii săi și le-a zis: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine, să-și ia stâlpul de tortură și să mă urmeze neîncetat.+ 35  Fiindcă cine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cine își pierde viața pentru mine și pentru vestea bună o va salva.+ 36  De fapt, la ce îi folosește unui om să câștige întreaga lume și să-și piardă viața?+ 37  Și ce ar da un om în schimbul vieții sale?+ 38  Fiindcă, dacă îi este cuiva rușine cu mine și cu cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă, și Fiului omului îi va fi rușine cu el+ când va veni în gloria Tatălui său cu îngerii sfinți”.+

Note de subsol

Lit. „i-a binecuvântat”.
Sau „o dovadă miraculoasă”.
Lit. „a suspinat adânc în spiritul său”.
Sau „l-a scuipat”.
Sau „și-a recăpătat vederea”, „a văzut din nou”.
Sau „n-ai mintea lui Dumnezeu, ci a oamenilor”.

Note de studiu

Mi-e milă: Sau „Simt compasiune”. (Vezi nota de studiu de la Mt 9:36.)

coșuri mari: Sau „coșuri pentru provizii”. Termenul grecesc sphyrís, folosit aici, se referă, din câte se pare, la un tip de coș mai mare decât cele folosite cu o ocazie anterioară, când Isus a hrănit aproximativ 5 000 de bărbați. (Vezi nota de studiu de la Mr 6:43.) Același termen grecesc este folosit cu referire la coșul în care Pavel a fost coborât printr-o deschizătură din zidul Damascului. (Vezi nota de studiu de la Fa 9:25.)

aproximativ 4 000 de bărbați: Doar relatarea paralelă din Matei (Mt 15:38) menționează femeile și copiii când prezintă acest miracol. Este posibil ca Isus să fi hrănit în mod miraculos peste 12 000 de persoane.

Dalmanutei: Acest nume nu mai apare nicăieri în Biblie și nici în surse extrabiblice, dar a fost păstrat în evanghelia lui Marcu. Deși nu se cunoaște localizarea exactă a Dalmanutei, se pare că acest loc se afla în apropierea țărmului vestic al Mării Galileei, întrucât în relatarea paralelă din Matei este numit „regiunea Magadanului”. (Vezi nota de studiu de la Mt 15:39.) E posibil ca Dalmanuta să fi fost un alt nume pentru Magadan.

a suspinat adânc: Marcu, care consemnează adesea ce a simțit sau cum a reacționat Isus (Mr 3:5; 7:34; 9:36; 10:13-16, 21), folosește aici un verb care nu mai apare în Scripturile grecești creștine. Este forma intensivă a unui verb înrudit, folosit în Mr 7:34 (vezi nota de studiu), și exprimă o reacție emoțională puternică. Este posibil ca Isus să fi suspinat adânc din cauza exasperării produse de fariseii care cereau un semn, dar ignorau cu încăpățânare dovezile clare de putere pe care tocmai le văzuseră.

plămădeala: În Biblie, plămădeala este deseori folosită ca simbol al corupției și al păcatului. Aici se referă la învățături denaturate și la influențe corupătoare. (Mt 16:6, 11, 12; 1Co 5:6-8) Repetarea acestui cuvânt în verset sugerează că „plămădeala” fariseilor era diferită de cea a lui Irod și a membrilor partidului său, irodienii. Această ultimă grupare era mai degrabă politică decât religioasă. Un indiciu al „plămădelii” lor naționaliste este întrebarea cu privire la plătirea impozitelor pe care ei, împreună cu fariseii, i-au pus-o lui Isus în încercarea de a-l prinde în capcană. (Mr 12:13-15)

Irod: Unele manuscrise antice conțin redarea „irodienii”. (Vezi Glosarul, „Membrii partidului lui Irod”.)

coșuri: Când menționează cele două ocazii în care Isus a hrănit în mod miraculos mulțimile (vezi notele de studiu de la Mr 6:43; 8:8, 20 și relatările paralele din Mt 14:20; 15:37; 16:9, 10), evangheliile fac de fiecare dată distincție între tipurile de coșuri folosite pentru strângerea resturilor. În episodul în care Isus a hrănit 5 000 de bărbați este folosit termenul grecesc kóphinos („coș”); în episodul în care a hrănit 4 000 de bărbați este folosit termenul grecesc sphyrís („coș mare”). Acest lucru arată că scriitorii fie au fost prezenți la fața locului, fie au primit informațiile de la martori oculari demni de încredere.

coșuri mari: Sau „coșuri pentru provizii”. (Vezi notele de studiu de la Mr 8:8, 19.)

un orb: Marcu este singurul evanghelist care menționează că Isus l-a vindecat pe acest om orb. (Mr 8:22-26)

Cezareea lui Filip: Vezi nota de studiu de la Mt 16:13.

Fiul omului: Vezi nota de studiu de la Mt 8:20.

bătrâni: Lit. „bărbații în vârstă”. În Biblie, termenul grecesc presbýteros este folosit îndeosebi cu referire la bărbații care dețin o anumită autoritate și responsabilitate într-o comunitate sau într-o națiune. Deși termenul se referă uneori la vârstă (de exemplu, în Lu 15:25 este redat prin „fiul mai mare”, iar în Fa 2:17, prin „bătrânii”), el nu-i desemnează doar pe cei vârstnici. În acest verset, termenul face referire la conducătorii națiunii evreiești, care sunt menționați deseori împreună cu preoții principali și cu scribii. Sanhedrinul era format din bărbați care aparțineau acestor trei grupuri. (Mr 11:27; 14:43, 53; 15:1; vezi nota de studiu de la Mt 16:21 și Glosarul, „Bătrân”)

preoții principali: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4 și Glosarul, „Preot principal”.

scribi: Vezi nota de studiu de la Mt 2:4 și Glosarul, „Scrib”.

Înapoia mea: Potrivit relatării paralele din Mt 16:23, Isus a adăugat: „Ești o piatră de poticnire pentru mine”. (Vezi nota de studiu de la Mt 18:7.) Astfel, Isus l-a mustrat cu asprime pe Petru. Isus nu a permis niciunui lucru să-i stea în cale și să-l împiedice să înfăptuiască voința Tatălui său. Este posibil ca aceste cuvinte să-i fi amintit lui Petru care era locul său: el trebuia să-și urmeze și să-și susțină Stăpânul.

Satan: Vezi nota de studiu de la Mt 16:23.

să vină după mine: Sau, potrivit unor manuscrise antice, „să mă urmeze”.

să se renege pe sine: Sau „să renunțe la toate drepturile asupra sa”. Această expresie face referire la dispoziția cuiva de a renunța complet la sine sau de a-i ceda lui Dumnezeu dreptul de proprietate asupra sa. Expresia grecească poate fi redată și prin „trebuie să-și spună «nu» lui însuși”, o redare potrivită deoarece renegarea de sine ar putea însemna și a spune „nu” dorințelor, ambițiilor sau preferințelor personale. (2Co 5:14, 15) Același verb grecesc este folosit de Marcu când relatează episodul în care Petru ‘l-a renegat’ pe Isus. (Mr 14:30, 31, 72)

stâlpul de tortură: Vezi nota de studiu de la Mt 16:24.

viața: Sau „sufletul”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

viața: Sau „sufletul”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

vieții: Sau „sufletului”. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)

adulteră: Sau „infidelă”. În sens spiritual, adulterul denotă infidelitate față de Dumnezeu din partea celor care se află într-un legământ cu el. Implicându-se în practici religioase false, națiunea Israel a încălcat legământul Legii și astfel s-a făcut vinovată de adulter spiritual. (Ier 3:8, 9; 5:7, 8; 9:2; 13:27; 23:10; Os 7:4) Din motive similare, Isus i-a condamnat pe evreii din zilele sale numindu-i ‘generație adulteră’. (Mt 12:39; 16:4) Dacă un creștin care face parte din noul legământ s-ar întina cu ceva din acest sistem, el ar comite adulter spiritual. Acest principiu li se aplică tuturor celor care îi sunt dedicați lui Iehova. (Iac 4:4)

Multimedia

Monedă bătută de Irod Antipa
Monedă bătută de Irod Antipa

Aceste fotografii arată aversul și reversul unei monede din aliaj de cupru, care a fost făcută cam în perioada în care Isus își desfășura serviciul pământesc. Moneda a fost realizată la porunca lui Irod Antipa, care era tetrarhul, sau conducătorul, Galileei și al Pereei. Din câte se pare, Isus trecea prin Pereea, teritoriul lui Irod, și se îndrepta spre Ierusalim când fariseii i-au spus că Irod voia să-l omoare. În răspunsul său, Isus l-a numit pe Irod ‘vulpe’. (Vezi nota de studiu de la Lu 13:32.) Întrucât majoritatea supușilor lui Irod erau evrei, monedele bătute de el aveau imprimate simboluri care nu îi ofensau, de pildă o ramură de palmier (1) și o cunună de frunze (2).