După Luca 14:1-35
Note de studiu
hidropizie: Sau „edem”, o acumulare excesivă de lichid în corp, care provoacă umflare. Termenul a fost folosit de medicii antici încă de pe vremea lui Hipocrat (medic grec din secolele V-IV î.e.n.). Hidropizia, care putea indica un stadiu avansat de deteriorare a organelor vitale, era o boală de temut întrucât deseori indica o moarte iminentă. În versetul 1 se spune că fariseii „îl urmăreau cu atenție” pe Isus, motiv pentru care unii consideră că acel om a fost adus la Isus în sabat deoarece fariseii voiau să-l prindă în capcană. Cel puțin șase miracole sunt menționate numai în evanghelia lui Luca, iar acesta este unul dintre ele. (Vezi „Introducere la cartea Luca”.)
locurile cele mai de seamă: În zilele lui Isus, invitații la ospețe stăteau întinși pe divane așezate pe trei laturi ale mesei. A patra latură era lăsată liberă pentru cei ce serveau alimentele. Numărul divanelor putea varia în funcție de mărimea mesei. Pe un divan stăteau de regulă trei persoane, dar puteau sta și patru sau cinci. Toți stăteau întinși, cu capul spre masă, sprijinindu-se cu cotul stâng pe o pernă și luând alimentele cu mâna dreaptă. Cele trei locuri de pe un divan aveau niveluri diferite de importanță și indicau onoarea care i se arăta oaspetelui.
o ilustrare: Sau „o parabolă”. (Vezi nota de studiu de la Mt 13:3.)
stă la masă: Sau „este la ospăț”. Lit. „mănâncă pâine”. În timpurile biblice, pâinea era un aliment atât de important, încât în limbile ebraică și greacă expresia „a mânca pâine” era folosită cu sensul de „a mânca”, „a lua masa”. Expresia ebraică a fost redată deseori prin „a mânca”. (Ge 37:25; 2Re 4:8) În mod asemănător, expresia grecească tradusă în Lu 14:1 prin „să ia masa” înseamnă literalmente „să mănânce pâine”.
urăște: În Biblie, verbul „a urî” are mai multe sensuri. El poate transmite ideea de ostilitate motivată de răutate, care îndeamnă pe cineva să le facă rău altora. Sau poate indica o puternică antipatie ori aversiune, care determină pe cineva să evite o persoană ori un lucru. Sau poate însemna pur și simplu a iubi mai puțin. De exemplu, când se spune că Iacob a urât-o pe Lea și a iubit-o pe Rahela, aceasta înseamnă că el o iubea pe Lea mai puțin decât pe Rahela. (Ge 29:31, n.s.; De 21:15, n.s.) Termenul este folosit cu acest sens și în alte lucrări antice din literatura ebraică. Prin urmare, Isus nu a vrut să spună că discipolii săi trebuiau să simtă ostilitate sau dezgust față de familiile lor sau față de ei înșiși, căci lucrul acesta ar fi fost în contradicție cu restul Scripturilor. (Compară cu Mr 12:29-31; Ef 5:28, 29, 33.) În acest context, verbul „a urî” ar putea fi redat prin „a iubi mai puțin”.
viață: Sau „suflet”. Sensul termenului grecesc psykhḗ, redat în mod obișnuit prin „suflet”, depinde de context. Aici, termenul se referă la viața unei persoane. Așadar, cuvintele lui Isus transmit ideea că un discipol adevărat trebuie să-l iubească pe Isus mai mult decât își iubește propria viață, fiind gata chiar să-și dea viața dacă este nevoie. (Vezi Glosarul, „Suflet”.)
stâlpul de tortură: Sau „stâlpul de execuție”. În greaca clasică, termenul staurós se referă în principal la un stâlp sau un par vertical. Când este folosit cu sens figurat în Scripturi, termenul indică deseori suferința, rușinea, tortura și chiar moartea pe care le suportă cineva deoarece este un continuator al lui Isus. Aceasta este a treia oară când Isus spune că discipolii săi trebuie să poarte un stâlp de tortură. Cele două ocazii anterioare sunt menționate în: 1) Mt 10:38 și 2) Mt 16:24; Mr 8:34; Lu 9:23. (Vezi Glosarul.)
Sarea: Mineral utilizat la conservarea și condimentarea alimentelor. (Vezi nota de studiu de la Mt 5:13.)
își pierde puterea: Vezi nota de studiu de la Mt 5:13.
Multimedia
În secolul I, oamenii obișnuiau să mănânce stând întinși la masă. Toți cei aflați la masă se sprijineau cu cotul stâng pe o pernă și luau alimentele cu mâna dreaptă. Potrivit obiceiului greco-roman, într-o încăpere tipică de luat masa erau trei divane așezate în jurul unei mese joase. Romanii numeau acest tip de cameră „tricliniu” (termenul latin triclinium provenind dintr-un termen grecesc care înseamnă „cameră cu trei divane”). La o astfel de masă încăpeau, în general, nouă persoane, câte trei pe un divan. Însă, cu timpul, au început să se folosească divane mai lungi, pe care puteau sta mai multe persoane. În mod tradițional, fiecare loc din încăperea de luat masa indica un anumit grad de onoare atribuit cuiva. Un divan reprezenta poziția cea mai puțin onorabilă (A), unul reprezenta poziția intermediară (B), iar altul cea mai onorabilă poziție (C). Și locurile de pe divan aveau diferite grade de importanță. Fiecare persoană aflată la masă era considerată superioară celei de la dreapta ei și inferioară celei de la stânga. La un ospăț oficial, gazda stătea, de regulă, pe primul loc (1) de pe divanul cel mai puțin onorabil. Locul de onoare era al treilea (2) de pe divanul din mijloc. Deși nu se știe cu exactitate în ce măsură evreii adoptaseră acest obicei, se pare că Isus a făcut aluzie la el când și-a învățat discipolii despre importanța umilinței.
În prezent, apa din Marea Moartă (Marea Sărată) este de aproximativ 9 ori mai sărată decât apa din oceane. (Ge 14:3) În urma evaporării apei din Marea Moartă rezultau mari cantități de sare. Astfel, israeliții aveau suficientă sare, însă de calitate inferioară, deoarece era contaminată cu alte minerale. Este posibil ca israeliții să se fi aprovizionat cu sare și de la fenicieni. Se crede că sarea pe care o aveau aceștia se obținea prin evaporarea apei din Marea Mediterană. În Biblie, sarea este menționată drept condiment. (Iov 6:6) Isus, care se folosea cu măiestrie de lucruri din viața de zi cu zi pentru a face ilustrări, a menționat sarea pentru a transmite lecții spirituale importante. De exemplu, în Predica de pe munte, el le-a spus discipolilor săi: „Voi sunteți sarea pământului”. Așa cum sarea conservă alimentele și împiedică degradarea lor, tot așa discipolii îi puteau ajuta pe alții să evite degradarea spirituală și morală.