Către evrei 4:1-16
4 Așadar, fiindcă promisiunea de a intra în odihna sa rămâne, să fim atenți* ca nu cumva vreunul dintre noi să fie considerat nedemn de ea.+
2 Căci vestea bună ne-a fost anunțată și nouă,+ la fel ca lor; dar cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de folos, fiindcă nu erau uniți prin credință cu cei care au ascultat.
3 Noi, care manifestăm credință, intrăm în această odihnă, cu privire la care el a zis: „De aceea, am jurat în mânia mea: «Nu vor intra în odihna mea»”,+ deși lucrările sale erau terminate de la întemeierea lumii.+
4 Pentru că, într-un loc, el a spus despre ziua a șaptea: „Și Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările sale”,+
5 iar în alt loc a spus: „Nu vor intra în odihna mea”.+
6 Așadar, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, iar cei cărora le-a fost anunțată prima dată vestea bună n-au intrat din cauza neascultării,+
7 el stabilește din nou o zi spunând după mult timp în psalmul lui David „astăzi”; așa cum am menționat deja: „Astăzi, dacă ascultați glasul său, nu vă împietriți inima”.+
8 Căci, dacă Iosua+ i-ar fi dus într-un loc de odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit după aceea despre o altă zi.
9 Rămâne deci pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de sabat.+
10 Fiindcă cel ce intră în odihna lui Dumnezeu se odihnește și el de lucrările lui, așa cum s-a odihnit Dumnezeu de ale sale.+
11 Să facem deci tot posibilul să intrăm în această odihnă, astfel încât nimeni să nu urmeze acel exemplu de neascultare.+
12 Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu și puternic,+ este mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri+ și pătrunde până acolo încât desparte sufletul* de spirit* și încheieturile* de măduvă și poate să discearnă gândurile și intențiile inimii.
13 Și nu există creație care să fie ascunsă privirii sale,+ ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor celui căruia trebuie să-i dăm socoteală.+
14 De aceea, întrucât avem un mare preot de seamă care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu,+ să ținem cu tărie la declararea publică a credinței noastre în el.+
15 Căci nu avem ca mare preot pe cineva care să nu ne poată înțelege slăbiciunile,+ ci pe cineva care în toate privințele a fost pus la încercare ca noi, dar fără să păcătuiască.+
16 Să ne apropiem deci cu libertate*+ de tronul bunătății nemeritate, ca să primim îndurare și să găsim bunătate nemeritată, ca ajutor la momentul potrivit.