Revelația lui Ioan (Apocalipsa) 12:1-17
12 Apoi în cer s-a văzut un semn mare: o femeie+ înveșmântată cu soarele, având luna sub picioare și pe cap o coroană de 12 stele.
2 Ea era însărcinată și striga în dureri și în chinurile nașterii.
3 Și în cer s-a văzut un alt semn. Iată: un balaur mare de culoarea focului,+ cu șapte capete și zece coarne și cu șapte diademe pe capete;
4 coada lui trage o treime din stelele+ cerului și el le-a aruncat pe pământ.+ Și balaurul stătea înaintea femeii,+ care se pregătea să nască, pentru ca, atunci când avea să nască, să-i devoreze copilul.
5 Ea a dat naștere unui fiu,+ un copil de sex bărbătesc, care va păstori toate națiunile cu un toiag de fier.+ Copilul ei a fost dus imediat la Dumnezeu și la tronul său.
6 Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu și unde avea să fie hrănită 1 260 de zile.+
7 Și în cer a izbucnit un război: Mihael*+ și îngerii lui s-au luptat cu balaurul, iar balaurul și îngerii lui au luptat,
8 dar n-au învins* și nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer.
9 Astfel, balaurul cel mare,+ șarpele cel vechi,+ cel numit Diavol+ și Satan,+ care induce în eroare întregul pământ locuit,+ a fost aruncat jos. A fost aruncat pe pământ,+ iar îngerii lui au fost aruncați împreună cu el.
10 Și am auzit un glas puternic în cer, care zicea:
„Acum au venit salvarea,+ puterea și Regatul Dumnezeului nostru,+ precum și autoritatea Cristosului său, pentru că acuzatorul fraților noștri, care îi acuza zi și noapte înaintea Dumnezeului nostru,+ a fost aruncat jos!
11 Și ei l-au învins+ datorită sângelui Mielului+ și datorită mesajului pe care l-au anunțat*+ și nu și-au iubit sufletul*+ nici chiar în fața morții.
12 De aceea, bucurați-vă, ceruri și voi, care locuiți în ele! Dar vai de voi, pământ și mare,+ pentru că Diavolul a coborât la voi cuprins de o mânie mare, știind că nu mai are decât puțin timp!”.+
13 Când a văzut că a fost aruncat pe pământ,+ balaurul a persecutat-o pe femeia+ care a dat naștere copilului de sex bărbătesc.
14 Dar femeii i-au fost date cele două aripi ale unei acvile mari+ ca să zboare în pustiu, la locul pregătit pentru ea, unde avea să fie hrănită un timp, timpuri și o jumătate de timp*,+ departe de fața șarpelui.+
15 Și șarpele a vărsat din gură apă ca un fluviu după femeie, ca să fie înghițită de fluviu.
16 Dar pământul a venit în ajutorul femeii și pământul și-a deschis gura și a înghițit fluviul pe care balaurul l-a vărsat din gură.
17 Și balaurul s-a mâniat pe femeie și s-a dus să poarte război cu cei rămași din descendența* ei,+ care respectă poruncile lui Dumnezeu și cărora li s-a încredințat lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus.+
Note de subsol
^ Însemnând „Cine este ca Dumnezeu?”.
^ Sau, posibil, „dar el [adică balaurul] a fost învins”.
^ Lit. „cuvântului mărturiei lor”.
^ Adică trei timpuri și jumătate.
^ Lit. „sămânța”.