A doua scrisoare către corinteni 12:1-21
12 Trebuie să mă laud. Nu este de folos, dar voi trece la viziunile supranaturale+ și la revelațiile pe care le-am primit de la Domnul.+
2 Cunosc un om care este în unitate cu Cristos și care acum 14 ani a fost dus până la al treilea cer – dacă era în corp sau în afara corpului, nu știu, Dumnezeu știe.
3 Da, îl cunosc pe acest om – dacă era în corp sau separat de corp, nu știu, Dumnezeu știe.
4 El a fost dus în paradis și a auzit cuvinte de nerostit, care nu-i sunt permise unui om să le spună.
5 Cu acest om mă voi lăuda, însă, în ce mă privește, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.
6 Dar, chiar dacă aș vrea să mă laud, n-aș fi irațional, fiindcă aș spune adevărul. Totuși, mă rețin să mă laud, pentru ca nimeni să nu-mi atribuie mai mult decât ceea ce vede la mine sau aude de la mine,
7 tocmai datorită revelațiilor mele extraordinare.
Ca să nu mă înalț peste măsură, mi s-a dat un spin în carne,+ un înger al lui Satan, care să mă pălmuiască* fără încetare, astfel încât să nu mă înalț peste măsură.
8 În privința aceasta, de trei ori l-am implorat pe Domnul să-l îndepărteze.
9 Dar el mi-a zis: „Bunătatea mea nemeritată îți este de ajuns, căci puterea mea este făcută perfectă în slăbiciune”.+ De aceea, mă voi lăuda foarte bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână peste mine ca un cort.
10 Astfel, de dragul lui Cristos, îmi găsesc plăcerea în slăbiciuni, în insulte, în nevoi, în persecuții și în dificultăți. Deoarece, când sunt slab, atunci sunt tare.+
11 Am ajuns irațional. Voi m-ați obligat, fiindcă ar fi trebuit, de fapt, să fiu recomandat de voi. Căci nu m-am dovedit inferior „superapostolilor” voștri în nicio privință, chiar dacă sunt un nimic.+
12 Da, v-am arătat dovezile apostolatului meu prin multă perseverență,+ precum și prin semne, minuni și lucrări de putere.+
13 Fiindcă în ce fel ați fost voi mai puțin favorizați decât celelalte congregații, în afară de faptul că n-am fost o povară pentru voi?+ Iertați-mă pentru această nedreptate!
14 Iată că este a treia oară când sunt gata să vin la voi, dar nu vă voi fi o povară. Căci nu caut bunurile voastre,+ ci pe voi; fiindcă nu copiii+ trebuie să pună deoparte pentru părinți, ci părinții pentru copii.
15 Iar eu voi fi foarte bucuros să cheltuiesc și să mă cheltuiesc întru totul pentru voi*.+ Dacă eu vă iubesc atât de mult, trebuie oare să fiu iubit de voi mai puțin?
16 În orice caz, nu v-am împovărat.+ Însă voi ziceți că am fost „viclean” și că v-am prins „prin șiretlic”.
17 Am profitat eu de pe urma voastră prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?
18 L-am îndemnat pe Tit să vină la voi și am mai trimis cu el un frate. A profitat Tit de pe urma voastră?+ N-am umblat noi în același spirit? N-am călcat pe aceleași urme?
19 Credeți cumva că înaintea voastră ne prezentăm apărarea? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în unitate cu Cristos. Dar, iubiți frați, tot ce facem este pentru zidirea voastră.
20 Căci mă tem ca nu cumva, când voi sosi, să vă găsesc așa cum nu doresc și să mă port cu voi așa cum nu doriți. Mă tem să nu găsesc ceartă, invidie, accese de mânie, dispute, insulte, bârfe, îngâmfare și tulburări.
21 S-ar putea ca, atunci când voi veni din nou, Dumnezeul meu să mă umilească înaintea voastră și să mă mâhnesc pentru mulți dintre cei care au păcătuit, dar nu s-au căit de necurăția, de imoralitatea sexuală* și de conduita nerușinată* la care s-au dedat.