După 4026 î.e.n.

„Șarpele” contestă dreptul lui Iehova de a guverna, precum și modul său de guvernare. Iehova promite că va aduce în existență „o descendență”, sau „o sămânță”, care îl va zdrobi în cele din urmă pe șarpe, adică pe Satan. (Geneza 3:1-5, 15, nota de subsol) Însă Iehova le permite pentru un timp oamenilor să se guverneze singuri, sub influența șarpelui.

1943 î.e.n.

Iehova îi spune lui Avraam că „descendența” promisă va fi un urmaș al său. (Geneza 22:18)

După 1070 î.e.n.

Iehova îi promite regelui David și, mai târziu, fiului său Solomon că „descendența” promisă va veni pe linia lor genealogică. (2 Samuel 7:12, 16; 1 Regi 9:3-5; Isaia 9:6, 7)

29 e.n.

Iehova îl identifică pe Isus drept „descendența” promisă și Moștenitorul tronului lui David. (Galateni 3:16; Luca 1:31-33; 3:21, 22)

33 e.n.

Satan (șarpele) face ca Isus să fie ucis, cauzându-i astfel o rană temporară „descendenței” promise. Iehova îl învie pe Isus la viață cerească și acceptă valoarea vieții sale perfecte, furnizând astfel baza pentru a ierta păcatele și pentru a le da descendenților lui Adam viață veșnică. (Geneza 3:15; Faptele 2:32-36; 1 Corinteni 15:21, 22)

1914 e.n. sau imediat după aceea

Isus îl aruncă pe șarpe, adică pe Satan, pe pământ și îl ține închis aici pentru puțin timp, limitându-i sfera de activitate. (Revelația 12:7-9, 12)

În viitor

Isus îl închide pe Satan pentru 1 000 de ani, după care îl distruge, zdrobindu-i, figurativ vorbind, capul. Scopul inițial al lui Iehova cu privire la pământ și omenire se împlinește, numele său este curățat de orice batjocură, iar modul său de guvernare este dovedit a fi drept. (Revelația 20:1-3, 10; 21:3, 4)