Matei 18:1-35
18 În ceasul acela, discipolii s-au apropiat de Isus și l-au întrebat: „Cine este cel mai mare în regatul cerurilor?“+
2 Atunci, chemând la el un copilaș, l-a pus în mijlocul lor+
3 și a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca niște copilași,+ nicidecum nu veți intra în regatul cerurilor.+
4 Așadar, cine se va umili+ ca acest copilaș, acela este cel mai mare în regatul cerurilor.+
5 Și cine primește un copilaș ca acesta în numele meu mă primește și pe mine.+
6 Dar, pentru cine îl poticnește pe unul dintre acești micuți care cred în mine, este de mai mare folos să i se atârne de gât o piatră de moară,+ ca aceea învârtită de un măgar, și să fie scufundat în largul mării.+
7 Vai de lume din cauza pietrelor de poticnire! Pietrele de poticnire trebuie neapărat să vină,+ dar vai de omul prin care vine piatra de poticnire!+
8 Dacă mâna ta sau piciorul tău te face să te poticnești, taie-l și aruncă-l de la tine.+ Este mai bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic.+
9 De asemenea, dacă ochiul tău te face să te poticnești, scoate-l și aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață cu un singur ochi decât să ai doi ochi și să fii aruncat în Gheena de foc.+
10 Vedeți să nu-l disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor,+ în cer, văd întotdeauna fața Tatălui meu care este în cer.+
11 ——
12 Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și una dintre ele se rătăcește,+ nu le va lăsa el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și va pleca în căutarea celei rătăcite?+
13 Și, dacă se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură mai mult de ea decât de cele nouăzeci și nouă care nu s-au rătăcit.+
14 Tot așa, nu este voia Tatălui meu care este în cer ca unul dintre acești micuți să piară.+
15 Dacă fratele tău comite un păcat, du-te și dezvăluie-i greșeala numai între tine și el.+ Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău.+
16 Dar, dacă nu ascultă, mai ia cu tine unu sau doi, pentru ca orice lucru să fie stabilit prin gura a doi sau trei martori.+
17 Dacă nu ascultă de ei, vorbește cu congregația. Dacă nu ascultă nici de congregație, să fie pentru tine ca un om al națiunilor+ și ca un încasator de impozite.+
18 Adevărat vă spun că tot ce veți lega pe pământ va fi deja legat în cer și tot ce veți dezlega pe pământ va fi deja dezlegat în cer.+
19 Din nou vă spun că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru important, Tatăl meu care este în cer li-l va da.+
20 Căci, unde sunt adunați doi sau trei în numele meu,+ acolo sunt și eu, în mijlocul lor“.+
21 Atunci Petru s-a apropiat și i-a zis: „Doamne, de câte ori poate să păcătuiască fratele meu împotriva mea și eu să-l iert?+ Până la șapte ori?“+
22 Isus i-a zis: „Eu îți spun: Nu până la șapte ori, ci până la șaptezeci și șapte de ori.+
23 Iată de ce regatul cerurilor este asemenea unui om, un rege,+ care a vrut să-și încheie socotelile+ cu sclavii săi.
24 Când a început să-și încheie socotelile, i-a fost adus un om care îi datora zece mii de talanți [= 60 000 000 de dinari].
25 Dar, pentru că nu avea de unde să-i plătească, stăpânul a poruncit să fie vânduți el, soția lui, copiii lui și tot ce avea și să se plătească datoria.+
26 Sclavul a căzut la pământ și a început să-l implore, zicând: «Fii răbdător cu mine și îți voi plăti totul».
27 Atunci, cuprins de milă, stăpânul acelui sclav i-a dat drumul+ și i-a anulat datoria.+
28 Dar sclavul a ieșit și l-a găsit pe unul dintre tovarășii lui de sclavie care îi datora o sută de dinari.+ A pus mâna pe el și a început să-l strângă de gât, zicând: «Plătește ce datorezi!»
29 Tovarășul lui de sclavie a căzut la pământ și a început să-l implore, zicând: «Fii răbdător+ cu mine și îți voi plăti».
30 Dar el n-a vrut, ci a plecat și a pus să fie aruncat în închisoare până avea să plătească ce datora.
31 Când tovarășii lui de sclavie au văzut cele întâmplate, s-au mâhnit foarte tare și s-au dus să-i povestească stăpânului lor tot ce se întâmplase.+
32 Atunci stăpânul lui l-a chemat și i-a zis: «Sclav rău, eu ți-am anulat toată datoria când m-ai implorat.
33 Nu trebuia să te înduri+ și tu de tovarășul tău de sclavie, așa cum m-am îndurat+ și eu de tine?»
34 Atunci stăpânul lui, mâniindu-se,+ l-a dat pe mâna temnicerilor până avea să plătească tot ce datora.
35 Tot așa+ vă va face și Tatăl meu ceresc dacă nu veți ierta fiecare, din toată inima, pe fratele său“.+
