Isaia 64:1-12
64 O, de-ai sfâșia cerurile, de-ai coborî+ și de s-ar cutremura munții din cauza ta,+
2 ca atunci când focul aprinde crengile uscate și ca atunci când focul face să fiarbă apa, ca să le faci cunoscut vrăjmașilor tăi numele tău,+ pentru ca națiunile să tremure din cauza ta!+
3 Când ai făcut lucruri înfricoșătoare+ pe care nu le speram, ai coborât. Munții s-au cutremurat din cauza ta.+
4 Din timpuri străvechi, nimeni n-a auzit,+ nimeni n-a plecat urechea și niciun ochi n-a văzut un Dumnezeu, în afară de tine,+ care să acționeze în folosul celui ce îl așteaptă.+
5 Tu îl întâmpini pe cel ce exultă și face dreptate,+ pe cei ce își amintesc de tine și urmează căile tale.+
Iată că te-ai mâniat+ când noi am păcătuit;+ și am rămas în ele mult timp; și vom fi noi salvați?+
6 Am ajuns cu toții ca un om necurat și toate actele noastre de dreptate sunt ca un veșmânt purtat la menstruație.+ Ne vom ofili cu toții ca niște frunze+ și nelegiuirile noastre ne vor duce ca un vânt.+
7 Nu este nimeni care să cheme numele tău,+ nimeni care să se scoale și să se alipească de tine, căci ți-ai ascuns fața de noi+ și ne faci să ne topim+ din cauza puterii nelegiuirii noastre.
8 Și acum, o, Iehova, tu ești Tatăl nostru!+ Noi suntem lutul+ și tu ești Olarul nostru.+ Suntem cu toții lucrarea mâinii tale.+
9 Nu te mânia peste măsură,+ o, Iehova, și nu-ți aduce aminte pentru totdeauna de nelegiuirea noastră!+ Acum, iată, te rugăm: toți suntem poporul tău.+
10 Orașele+ tale sfinte au ajuns un pustiu. Sionul+ a ajuns un pustiu, Ierusalimul o întindere pustie.+
11 Casa noastră de sfințenie și frumusețe,+ în care te lăudau strămoșii noștri,+ a ajuns pradă focului+ și toate lucrurile noastre de preț+ sunt devastate.
12 Oare și la vederea acestor lucruri te vei reține tu,+ o, Iehova? Vei tăcea tu și ne vei lăsa să fim asupriți peste măsură?+
