2 Samuel 18:1-33
18 Și David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.+
2 Apoi David a pus o treime+ din popor sub conducerea lui Ioab,+ o treime sub conducerea lui Abișai,+ fiul Țeruiei și fratele lui Ioab,+ și o treime sub conducerea lui Itai,+ gatitul. Și regele a zis poporului: „Voi ieși și eu cu voi“.
3 Dar poporul a zis: „Să nu ieși,+ căci, dacă am fugi, ei nu și-ar îndrepta inima spre noi.+ Chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, ei tot nu și-ar îndrepta inima spre noi, fiindcă tu valorezi cât zece mii dintre noi.+ Ar fi mai bine dacă ne-ai da ajutor+ din oraș“.
4 Astfel, regele le-a zis: „Am să fac cum este bine în ochii voștri“.+ Regele stătea la poartă+ și tot poporul a ieșit cu sutele și cu miile.+
5 Apoi regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abișai și lui Itai, zicând: „De dragul meu, fiți blânzi+ cu tânărul Absalom“. Și tot poporul a auzit când regele le-a dat poruncă tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
6 Și poporul a mers mai departe pe câmp ca să iasă înaintea lui Israel. Lupta s-a dat în pădurea lui Efraim.+
7 În cele din urmă, poporul lui Israel+ a fost înfrânt+ acolo de slujitorii lui David, iar măcelul a fost mare în ziua aceea: douăzeci de mii de oameni.
8 De acolo, lupta s-a întins în tot ținutul, cât vedeai cu ochii. Pădurea a devorat în ziua aceea mai mult popor decât a devorat sabia.
9 În cele din urmă, Absalom a ajuns în fața slujitorilor lui David. Absalom călărea pe un catâr, iar catârul a intrat sub desișul de crengi al unui copac mare și gros. Atunci capul i s-a prins în copacul acela mare și el a rămas agățat între cer și pământ,+ în timp ce catârul pe care călărea s-a dus mai departe.
10 Un om l-a văzut și i-a dat de știre lui Ioab,+ zicând: „Iată, l-am văzut pe Absalom atârnat de un copac mare!“
11 Și Ioab i-a zis omului care-i vorbea: „Dacă l-ai văzut, de ce nu l-ai doborât la pământ acolo? Atunci ar fi fost de datoria mea să-ți dau zece arginți și un brâu“.+
12 Însă omul i-a zis lui Ioab: „Chiar dacă mi s-ar fi cântărit în palme o mie de arginți, tot nu mi-aș fi întins mâna împotriva fiului regelui; căci în auzul nostru v-a poruncit regele ție, lui Abișai și lui Itai, zicând: «Oricare ați fi, să aveți grijă de acest tânăr, de Absalom!»+
13 Altfel, m-aș fi dovedit infidel față de sufletul lui și tot ce s-a întâmplat nu i-ar fi rămas ascuns regelui,+ iar tu ai fi stat deoparte“.
14 Atunci Ioab a zis: „Ce să mai zăbovesc înaintea ta?“ A luat trei săgeți în mână și le-a înfipt+ în inima lui Absalom, în timp ce el era încă viu în mijlocul+ acelui copac mare.
15 Atunci zece slujitori care purtau armele lui Ioab l-au înconjurat și l-au lovit pe Absalom, ca să-l omoare.+
16 Și Ioab a sunat din corn+ și poporul s-a întors și nu l-a mai urmărit pe Israel, căci Ioab a oprit poporul.
17 În cele din urmă, Absalom a fost luat și aruncat în pădure, într-o groapă mare, iar peste el a fost ridicată o grămadă foarte mare de pietre.+ Și tot Israelul a fugit, fiecare la casa lui.
18 Când era încă în viață, Absalom și-a ridicat un stâlp,+ care se află în Valea Regelui,+ căci zicea: „N-am niciun fiu care să păstreze amintirea numelui meu“.+ Și a numit stâlpul după numele său;+ acesta se numește Monumentul lui Absalom până în ziua de azi.
19 Ahimaaț,+ fiul lui Țadoc, a zis: „Lasă-mă, te rog, să alerg ca să-i duc regelui vestea, căci Iehova i-a făcut dreptate, eliberându-l din mâna dușmanilor lui“.+
20 Dar Ioab i-a zis: „Astăzi nu ești omul care să ducă vești; vei duce vestea în altă zi, dar astăzi nu vei duce vestea, căci a murit fiul regelui“.+
21 Atunci Ioab i-a zis cușitului:+ „Du-te și spune-i regelui ce ai văzut“. Și cușitul s-a plecat înaintea lui Ioab și a început să alerge.
22 Dar Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i-a zis încă o dată lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă, te rog, să alerg și eu în urma cușitului“. Însă Ioab a zis: „De ce să alergi tu, fiul meu, când nu sunt vești pentru tine?“
23 Însă el a zis: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg“. Atunci el i-a spus: „Aleargă!“ Și Ahimaaț a început să alerge pe drumul ținutului Iordanului+ și, în cele din urmă, l-a depășit pe cușit.
24 David stătea între cele două porți.+ Între timp, străjerul+ s-a dus pe acoperișul porții de lângă zid. Când și-a ridicat ochii și a privit, iată că un om alerga singur.
25 Atunci străjerul a strigat și l-a înștiințat pe rege, iar regele a zis: „Dacă este singur, sunt vești în gura lui“. Și el venea, apropiindu-se tot mai mult.
26 Atunci străjerul a văzut un alt om care alerga și străjerul a strigat către portar și a zis: „Iată că un alt om aleargă singur!“ Regele a zis: „Și acesta este un purtător de vești“.
27 Străjerul a mai spus: „Văd că primul aleargă cum aleargă+ Ahimaaț,+ fiul lui Țadoc“, iar regele a zis: „Este un om bun+ și va veni cu vești bune“.+
28 În cele din urmă, Ahimaaț a strigat și i-a zis regelui: „Totul este bine!“ Și s-a plecat cu fața la pământ înaintea regelui. Apoi a spus: „Binecuvântat+ să fie Iehova, Dumnezeul tău, care i-a dat în mâinile noastre+ pe oamenii ce și-au ridicat mâna împotriva domnului și regelui meu!“
29 Dar regele a întrebat: „Este bine tânărul Absalom?“ Ahimaaț a zis: „Am văzut o mare agitație când Ioab i-a trimis pe slujitorul regelui și pe slujitorul tău, dar n-am știut ce era“.+
30 Atunci regele a spus: „Treci deoparte și stai aici“. El a trecut deoparte și a rămas pe loc.
31 Și iată că a intrat cușitul+ și cușitul a zis: „Să primească domnul și regele meu veștile, fiindcă Iehova ți-a făcut astăzi dreptate, eliberându-te din mâna tuturor celor ce se ridică împotriva ta“.+
32 Dar regele i-a zis cușitului: „Este bine tânărul Absalom?“ Atunci cușitul a zis: „Ca acest tânăr să ajungă dușmanii domnului și regelui meu și toți cei ce s-au ridicat împotriva ta ca să-ți facă rău!“+
33 Atunci regele s-a tulburat și a urcat în camera de pe acoperiș,+ de deasupra porții, și a început să plângă; și în timp ce umbla zicea: „Fiul meu Absalom, fiul meu, fiul meu+ Absalom! O, de-aș fi murit eu în locul tău, Absalom, fiul meu, fiul meu!“+
