DUPĂ mulţi ani în care s-au bucurat de prosperitate în Egipt, israeliţii au crescut la număr. Însă, mai târziu, a urcat la tron un alt faraon care nu-l cunoştea pe Iosif. Temându-se de israeliţii tot mai numeroşi, acest tiran i-a făcut sclavi şi a poruncit ca nou-născuţii de sex bărbătesc să fie înecaţi în apele Nilului. Dar o mamă curajoasă şi-a ocrotit pruncul punându-l într-un coş pe care l-a ascuns printre trestii. Fiica faraonului a găsit copilaşul, i-a pus numele Moise şi l-a crescut ca membru al familiei regale.

Când avea 40 de ani, Moise şi-a creat probleme deoarece l-a apărat pe un sclav israelit de un egiptean care împărţea sarcinile. Drept urmare, a trebuit să fugă într-o ţară îndepărtată, unde a trăit în exil. Când Moise avea 80 de ani, Iehova l-a trimis înapoi în Egipt ca să se prezinte înaintea faraonului şi să-i ceară să elibereze poporul lui Dumnezeu.

Faraonul a refuzat categoric. Drept urmare, Dumnezeu a lovit Egiptul cu zece plăgi. De fiecare dată când Moise mergea la faraon ca să-i dea ocazia să evite următoarea plagă, faraonul respingea cu dispreţ cererea lui Iehova Dumnezeu făcută prin Moise. În cele din urmă, a zecea plagă i-a ucis pe toţi întâii născuţi din ţară cu excepţia celor din familiile care au ascultat de porunca lui Iehova de a-şi însemna uşorii caselor cu sângele unui miel sacrificat. Îngerul lui Dumnezeu care i-a ucis pe întâii născuţi din Egipt a trecut pe deasupra acelor case. De atunci înainte, israeliţii au comemorat această salvare miraculoasă în cadrul unei sărbători anuale numite Paşte.

După moartea întâiului său născut, faraon le-a poruncit lui Moise şi israeliţilor să plece din Egipt. Israeliţii s-au organizat fără întârziere pentru a ieşi din ţară. Dar faraon s-a răzgândit şi a pornit în urmărirea lor cu mulţi războinici şi care de luptă. Ajunşi pe malul Mării Roşii, israeliţii păreau că sunt prinşi într-o capcană. Atunci, Iehova a despărţit apele, iar israeliţii au traversat bazinul mării ca pe uscat, printre două ziduri de apă! Când egiptenii au năvălit în urma lor, Dumnezeu a lăsat ca zidurile de apă să se prăbuşească, înecându-i astfel pe faraon şi armata lui.

Mai târziu, când israeliţii şi-au aşezat tabăra lângă muntele Sinai, Iehova a încheiat un legământ cu ei. Prin Moise, mediatorul acestui legământ, Dumnezeu i-a dat Israelului legi care să-l ocrotească şi să-l îndrume în aproape orice aspect al vieţii. Atât timp cât Israelul rămânea fidel şi accepta conducerea lui Dumnezeu, Iehova avea să fie cu el şi, prin intermediul acestei naţiuni, aveau să fie binecuvântaţi şi alţii.

Însă majoritatea israeliţilor l-au dezamăgit pe Dumnezeu prin lipsa lor de credinţă. Drept urmare, Iehova a făcut ca generaţia aceea să pribegească prin pustiu 40 de ani. Apoi, Moise l-a numit pe dreptul Iosua în fruntea naţiunii. În cele din urmă, Israelul a ajuns în pragul ţării pe care Dumnezeu i-o promisese lui Avraam.

(Pe baza cărţilor Exodul; Leviticul; Numerele; Deuteronomul; Psalmul 136:10–15; Faptele 7:17–36)