Iacov 1:1-27
1 Iacov*,+ sclav+ al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece triburi+ care sunt răspândite+ pretutindeni:
Salutare!
2 Frații mei, considerați ca o mare bucurie când treceți prin diferite încercări,+
3 fiindcă știți că încercarea credinței voastre duce la perseverență.+
4 Dar perseverența să-și desăvârșească lucrarea, ca să fiți desăvârșiți+ și sănătoși în toate privințele și să nu vă lipsească nimic.+
5 Astfel, dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea,+ să i-o ceară neîncetat lui Dumnezeu,+ căci el le dă tuturor cu generozitate și fără să reproșeze+ și ea îi va fi dată.+
6 Dar să i-o ceară neîncetat+ și cu credință, fără să se îndoiască deloc,+ fiindcă cel care se îndoiește este ca valul mării împins de vânt+ și purtat încoace și-ncolo.
7 De fapt, omul acela să nu creadă că va primi ceva de la Iehova.+
8 Este un om nehotărât,+ nestatornic+ în toate căile lui.
9 Dar fratele de condiție umilă să exulte datorită înălțării lui,+
10 iar bogatul+ datorită umilirii lui, fiindcă va trece ca floarea ierbii.+
11 Pentru că soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă iarba, iar floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Tot așa se va veșteji și bogatul pe căile vieții lui.+
12 Fericit este omul care perseverează în încercare,+ pentru că, fiind aprobat, va primi coroana vieții,+ pe care Iehova le-a promis-o celor ce-l iubesc.+
13 Nimeni, când este în încercare,+ să nu zică: „Sunt încercat de Dumnezeu“. Căci Dumnezeu nu poate fi încercat cu lucruri rele și el nu încearcă pe nimeni.
14 Ci fiecare este încercat, fiind atras și ademenit de propria lui dorință.+
15 Apoi dorința, când devine roditoare, dă naștere păcatului,+ iar păcatul, odată săvârșit, aduce moartea.+
16 Să nu vă lăsați induși în eroare,+ iubiții mei frați!
17 Orice dar bun+ și orice cadou perfect este de sus,+ căci coboară de la Tatăl luminilor cerești,+ iar la el nu este schimbare — el nu se întoarce ca umbra.+
18 El, potrivit voinței sale,+ ne-a adus în existență prin cuvântul adevărului,+ ca să fim primele roade+ dintre creaturile sale.
19 Să știți aceasta, iubiții mei frați: Orice om trebuie să fie prompt la ascultare, încet la vorbire,+ încet la mânie,+
20 pentru că mânia omului nu înfăptuiește dreptatea lui Dumnezeu.+
21 De aceea, înlăturați orice murdărie și ce este de prisos, răutatea,+ și acceptați cu blândețe să fie sădit în voi cuvântul+ care poate să vă salveze sufletele.+
22 Fiți însă împlinitori ai cuvântului,+ nu doar ascultători, amăgindu-vă singuri cu raționamente false.+
23 Căci, dacă cineva este ascultător al cuvântului și nu împlinitor,+ seamănă cu un om care-și privește fața naturală în oglindă.
24 Fiindcă se privește, apoi pleacă, uitând imediat ce fel de om este.
25 Dar cel care-și adâncește privirea în legea perfectă+ a libertății și stăruie în ea, acest om, pentru că a devenit nu un ascultător uituc, ci un înfăptuitor al lucrării,+ va fi fericit+ înfăptuind-o.
26 Dacă cineva crede că i se închină lui Dumnezeu într-un mod corect,+ dar nu-și ține limba în frâu,+ ci își amăgește inima,+ închinarea acestui om este deșartă.+
27 Închinarea curată+ și neîntinată+ în ochii Dumnezeului și Tatălui nostru este aceasta: să te îngrijești de orfani+ și de văduve+ în necazul lor+ și să te păstrezi nepătat+ de lume.+
Note de subsol
^ Adică „Cel ce apucă de călcâi; Cel ce ia locul“.
