2 Regi 4:1-44
4 O femeie dintre soțiile fiilor+ profeților a strigat către Elisei, zicând: „Slujitorul tău, soțul meu, a murit. Și tu știi bine că slujitorul tău s-a temut+ întotdeauna de Iehova. Acum, creditorul+ a venit să-mi ia amândoi copiii ca să și-i facă sclavi“.
2 Elisei i-a spus: „Ce-aș putea face pentru tine?+ Spune-mi, ce ai în casă?“ Și ea a zis: „Servitoarea ta n-are în casă nimic altceva decât un urcior de ulei“.+
3 Atunci el a zis: „Du-te și cere niște vase de afară, de la toți vecinii tăi, niște vase goale, și să nu fie puține.
4 Apoi du-te, închide ușa după tine și după fiii tăi și toarnă ulei în toate vasele. Pe cele pline să le pui deoparte“.
5 Atunci ea a plecat de la el.
Când a închis ușa după ea și după fiii ei, aceștia au început să-i aducă vasele, iar ea turna.+
6 Imediat ce s-au umplut vasele, i-a spus fiului ei: „Mai adu-mi un vas“.+ Dar el i-a zis: „Nu mai este niciun vas“. Atunci uleiul s-a oprit.+
7 Femeia a plecat și l-a anunțat pe omul adevăratului Dumnezeu, iar acesta i-a zis: „Du-te, vinde uleiul și plătește-ți datoriile,+ iar tu și fiii tăi veți trăi din ce rămâne“.+
8 Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem.+ Acolo era o femeie de vază, care a stăruit+ ca el să mănânce pâine la ea. Astfel, ori de câte ori trecea, se abătea pe acolo să mănânce pâine.
9 După un timp, ea i-a spus soțului ei:+ „Iată, știu bine că omul care trece mereu pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.+
10 Să facem, te rog, o cameră mică pe acoperiș,+ lângă zid, și să-i punem acolo un pat, o masă, un scaun și un lampadar.+ Ori de câte ori va veni la noi, se va putea retrage acolo“.+
11 Într-o zi, el a venit pe acolo ca de obicei, s-a retras în camera de pe acoperiș și s-a culcat acolo.
12 Apoi i-a spus lui Ghehazi,+ slujitorul său: „Cheam-o pe femeia din Sunem“.+ Și el a chemat-o ca să stea înaintea lui.
13 Atunci i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i, te rog: «Iată că te-ai obosit pentru noi trudind atâta.+ Ce s-ar putea face pentru tine?+ Este ceva despre care s-ar putea vorbi cu regele+ sau cu comandantul+ armatei pentru tine?»“ Ea a zis: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu“.+
14 Și el a spus: „Atunci ce s-ar putea face pentru ea?“ Ghehazi a răspuns: „Iată că n-are niciun fiu,+ iar soțul ei este bătrân“.
15 El a spus: „Cheam-o“. Astfel, a chemat-o, iar ea a rămas la intrare.
16 Atunci el a zis: „La anul, la timpul fixat, vei strânge în brațe un fiu“.+ Dar ea a spus: „Nu, stăpânul meu, om al adevăratului Dumnezeu! Nu spune minciuni despre servitoarea ta!“
17 Însă femeia a rămas însărcinată și a dat naștere unui fiu+ anul următor, la timpul fixat, după cum îi spusese Elisei.+
18 Și copilul creștea. Într-o zi, el s-a dus ca de obicei afară la tatăl său, care era cu secerătorii,+
19 și îi tot spunea tatălui său: „Capul meu, vai, capul meu!“+ În cele din urmă, tatăl i-a zis slujitorului: „Du-l la mama lui“.+
20 Acesta l-a luat și l-a dus la mama lui. El a stat pe genunchii ei până la amiază și apoi a murit.+
21 Atunci ea a urcat și l-a pus pe patul+ omului adevăratului Dumnezeu,+ a închis ușa și a plecat.
22 Apoi l-a chemat pe soțul ei și a spus: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță și lasă-mă să fug până la omul adevăratului Dumnezeu; apoi mă voi întoarce“.+
23 Dar el a întrebat: „De ce te duci azi la el? Nu este nici lună nouă,+ nici sabat“. Însă ea a răspuns: „Fii pe pace!“
24 Astfel, a pus șaua pe măgăriță+ și i-a zis slujitorului ei: „Mână și mergi! Nu opri animalul din alergat din cauza mea decât atunci când îți voi spune“.
25 Ea a plecat și a ajuns la omul adevăratului Dumnezeu, la muntele Carmel. De îndată ce omul adevăratului Dumnezeu a văzut-o de departe, i-a spus lui Ghehazi, slujitorul său:+ „Iat-o pe femeia din Sunem.
26 Acum aleargă, te rog, în întâmpinarea ei și spune-i: «Ești bine? Soțul tău este bine? Copilul este bine?»“ Ea a zis: „Totul este bine“.
27 Când a ajuns la omul adevăratului Dumnezeu, la munte, i-a cuprins picioarele.+ Și Ghehazi s-a apropiat ca s-o dea la o parte,+ dar omul adevăratului Dumnezeu+ a spus: „Las-o în pace,+ căci i s-a amărât sufletul+ în ea. Iehova mi-a ascuns+ lucrul acesta și nu m-a înștiințat“.
28 Atunci ea a zis: „Am cerut eu un fiu prin domnul meu? N-am spus eu: «Nu-mi da o speranță deșartă»?“+
29 Îndată, el i-a zis lui Ghehazi:+ „Încinge-ți mijlocul,+ ia în mână toiagul+ meu și du-te. Dacă întâlnești pe cineva, să nu-l saluți,+ iar dacă cineva te salută, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața băiatului“.+
30 Mama băiatului a zis: „Viu este Iehova+ și viu este sufletul tău+ că nu te voi părăsi!“+ Atunci el s-a sculat și a plecat cu ea.
31 Ghehazi a luat-o înaintea lor și a pus toiagul pe fața băiatului, însă acesta n-a scos niciun sunet și n-a dat niciun semn de luare-aminte.+ Astfel, s-a întors să-l întâmpine pe Elisei și l-a înștiințat, zicând: „Băiatul nu s-a trezit“.+
32 În cele din urmă, Elisei a intrat în casă și iată că băiatul era mort, culcat pe patul său.+
33 Atunci el a intrat, a închis ușa după ei amândoi+ și a început să se roage lui Iehova.+
34 Apoi s-a urcat și s-a culcat peste copil,+ și-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, palmele pe palmele lui și a rămas întins peste el; încet, încet, carnea copilului s-a încălzit.
35 După aceea a început să umble din nou încoace și-ncolo prin casă, apoi s-a urcat în pat și s-a întins peste el. Și băiatul a strănutat de șapte ori și a deschis ochii.+
36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheam-o pe femeia din Sunem“.+ El a chemat-o și ea a venit la el. Atunci el a zis: „Ia-ți fiul“.+
37 Ea a intrat, s-a aruncat la picioarele lui și s-a plecat până la pământ înaintea lui,+ apoi și-a luat fiul și a ieșit.+
38 Elisei s-a întors la Ghilgal.+ În țară era foamete.+ Pe când fiii+ profeților stăteau înaintea lui,+ el i-a spus slujitorului său:+ „Pune oala cea mare și pregătește o tocană pentru fiii profeților“.+
39 Atunci, unul dintre ei a ieșit pe câmp să culeagă nalbe.+ A găsit o viță sălbatică și a cules din ea până și-a umplut veșmântul de dovleci sălbatici, apoi a venit și i-a tăiat felii în oala de tocană, căci nu știau ce erau.
40 Mai târziu le-au dat-o oamenilor să mănânce. De îndată ce au mâncat din tocană, au început să strige și să zică: „Moartea este în oală,+ om al adevăratului Dumnezeu!“+ Și n-au putut să mănânce.
41 Atunci el a zis: „Aduceți făină!“ După ce a aruncat-o în oală, el a spus: „Dă-le oamenilor să mănânce“. Și în oală nu mai era nimic care să facă rău.+
42 Și a venit un om din Baal-Șalișa+ și i-a adus+ omului adevăratului Dumnezeu pâine din primele roade coapte,+ douăzeci de pâini de orz,+ și grâne noi în traista lui de pâine. Acesta a zis: „Dă-le-o oamenilor să mănânce“.+
43 Dar slujitorul lui a spus: „Cum să pun asta înaintea a o sută de bărbați?“+ Și el a zis: „Dă-le-o oamenilor să mănânce, căci iată ce a spus Iehova: «Vor mânca și va mai și rămâne»“.+
44 Atunci el a pus-o înaintea lor, iar ei au mâncat și le-a mai și rămas, după cuvântul lui Iehova.+
