A rămas Iuda pustiită?

BIBLIA a prezis că regatul lui Iuda avea să fie devastat de către babilonieni şi că ţara avea să rămână pustiită până la întoarcerea evreilor exilaţi (Ieremia 25:8–11). Cea mai convingătoare dovadă că această profeţie s-a împlinit o constituie relatarea istorică inspirată consemnată la aproximativ 75 de ani de la întoarcerea primilor exilaţi în ţara lor. Relatarea spune că „pe cei ce au scăpat de sabie, [regele Babilonului] i-a dus în Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la stăpânirea împărăţiei Persiei“. Iar cu privire la ţară se spune: „A ţinut sabatul în toate zilele cât a zăcut pustiită“ (2 Cronici 36:20, 21, NW). Este această afirmaţie susţinută de vreo dovadă arheologică?

Într-un articol apărut în Biblical Archaeology Review, Ephraim Stern, profesor de arheologie palestiniană la Universitatea Evreiască, afirmă: „Şi asirienii, şi babilonienii au devastat regiuni întinse din anticul Israel. Totuşi, vestigiile din perioada ulterioară cuceririlor lor arată că avem de-a face cu două situaţii diferite“. El adaugă: „Deşi asirienii au lăsat dovezi evidente ale prezenţei lor în Palestina, după distrugerea provocată de babilonieni se constată o neobişnuită lipsă a dovezilor arheologice . . . Nu am găsit nimic care să ateste ocupaţia babiloniană până la perioada persană . . . Nu există absolut nicio dovadă. În tot acel timp, niciunul dintre oraşele distruse de babilonieni nu a fost repopulat“.

Profesorul Lawrence Stager de la Universitatea Harvard confirmă această idee: „Pe tot cuprinsul Filistiei şi, ulterior, pe tot cuprinsul ţării lui Iuda, tactica pământului pârjolit [folosită de regele babilonian] a dus la o adevărată pustiire la vest de Iordan“. Apoi a adăugat: „Odată cu domnia lui Cirus cel Mare, persanul care le-a succedat domnitorilor babilonieni, vestigiile au reapărut . . . în Ierusalim şi în Iuda, unde s-au aşezat mulţi dintre evreii exilaţi întorşi în patrie“.

Da, cuvântul lui Iehova cu privire la pustiirea lui Iuda s-a împlinit. Ceea ce prezice Iehova Dumnezeu devine întotdeauna realitate (Isaia 55:10, 11). Aşadar, putem să ne încredem pe deplin în Iehova şi în promisiunile consemnate în Cuvântul său, Biblia. — 2 Timotei 3:16.