PE MĂSURĂ ce populaţia pământului creştea, păcatul şi răutatea se răspândeau cu rapiditate. Enoh, singurul profet din vremea sa, avertiza că Dumnezeu avea să-i distrugă într-o zi pe cei răi. Cu toate acestea, răutatea continua să ia amploare. Unii îngeri s-au răzvrătit împotriva lui Iehova, şi-au părăsit locul din cer şi, lăsându-se pradă dorinţelor egoiste, şi-au luat corpuri umane pentru a se căsători cu femei. Din aceste căsătorii nefireşti s-au născut uriaşi foarte puternici, numiţi nefilimi, care au umplut pământul cu violenţă şi vărsare de sânge. Dumnezeu a fost profund îndurerat să vadă cum creaţia sa pământească se îndrepta spre distrugere.

După moartea lui Enoh, în acea lume rea s-a distins un alt om, pe nume Noe. El şi familia lui s-au străduit să-i fie plăcuţi lui Dumnezeu. Când a hotărât să distrugă lumea nelegiuită de atunci, Dumnezeu a dorit să ocrotească familia lui Noe şi animalele de pe pământ. De aceea, i-a spus lui Noe să construiască o arcă, o ambarcaţiune uriaşă de formă dreptunghiulară. În această arcă, Noe, familia sa şi numeroase specii de animale aveau să supravieţuiască unui potop mondial. Noe a ascultat întru totul de Dumnezeu. În deceniile în care a construit arca, el a fost şi „un predicator al dreptăţii“ (2 Petru 2:5). Noe i-a avertizat pe oameni cu privire la potopul ce avea să vină, însă ei nu l-au ascultat. În cele din urmă, a sosit momentul ca Noe şi familia lui să intre în arcă împreună cu animalele. Dumnezeu a închis uşa arcei, iar, mai târziu, ploaia a început să cadă.

A plouat torenţial 40 de zile şi 40 de nopţi, până când tot pământul a fost acoperit de ape şi cei răi au pierit. Luni mai târziu, când apele s-au retras, arca s-a oprit pe un munte. Abia după un an de la intrarea în arcă, Noe, familia sa şi animalele au putut să iasă în siguranţă. Plin de recunoştinţă, Noe i-a oferit lui Iehova o jertfă. Dumnezeu a acceptat-o şi i-a promis lui Noe şi familiei sale că nu va mai aduce niciodată un potop prin care să distrugă toate formele de viaţă de pe pământ. Iehova a făcut să apară curcubeul ca o garanţie vizibilă, o aducere-aminte a acestei promisiuni încurajatoare.

După Potop, Dumnezeu le-a dat oamenilor porunci noi. El le-a permis să mănânce carne, dar le-a interzis să consume sânge. De asemenea, Dumnezeu le-a poruncit descendenţilor lui Noe să se răspândească pe tot pământul, însă unii dintre ei nu au ascultat de această poruncă. Rebelii s-au strâns sub conducerea lui Nimrod şi au început să construiască un turn înalt în oraşul Babel, numit mai târziu Babilon. Scopul lor a fost să se opună poruncii lui Dumnezeu de a se răspândi pe pământ. Dar el le-a zădărnicit planul încurcându-le limba şi făcându-i să vorbească în limbi diferite. Nemaiputând comunica, rebelii au abandonat construcţia şi s-au împrăştiat pe faţa pământului.

(Pe baza cărţii Geneza, capitolele 6 la 11; Iuda 14, 15)