În jurul anului 1935, Pablo González, care locuia în valea Cibao, a început să citească Biblia şi să frecventeze întrunirile penticostalilor. Dezamăgit că aceştia nu respectau normele Bibliei, a încetat să se mai asocieze cu ei. A continuat totuşi să studieze singur Cuvântul lui Dumnezeu şi a început să le împărtăşească altora lucrurile pe care le învăţa: mai întâi membrilor familiei şi vecinilor, iar apoi altor persoane din satele învecinate. Pablo şi-a vândut ferma de vite pentru a predica pe cont propriu şi în alte zone.

În 1942, Pablo vizita circa 200 de familii din zonele învecinate şi conducea cu regularitate întruniri, deşi nu-i cunoştea pe Martorii lui Iehova. El îi îndemna pe oameni să studieze Biblia şi să trăiască în armonie cu normele ei. Mulţi au luat în serios îndemnurile sale şi au renunţat la fumat şi la poligamie.

Printre cei care au fost receptivi la mesajul biblic anunţat de Pablo s-a numărat şi Celeste Rosario. Ea  a relatat: „Negro Jiménez, un unchi de-al meu, făcea parte dintr-un grup condus de Pablo González. Când aveam 17 ani, el a venit la noi acasă şi ne-a citit câteva versete din Biblie, care m-au determinat să iau decizia de a mă retrage din Biserica Catolică. La biserică se citea numai în latină, limbă pe care n-o cunoşteam. După puţin timp am fost vizitaţi de Pablo González, care ne-a încurajat. El a spus: «Noi nu facem parte din niciuna dintre multele religii pe care le cunoaştem, dar avem fraţi în toată lumea. Încă nu ştim cine sunt sau cum se numesc, dar într-o bună zi îi vom găsi»”.

Pablo formase în Los Cacaos Salcedo, în Monte Adentro, în Salcedo şi în Villa Tenares grupuri de persoane care studiau Biblia. În 1948, când se afla în trecere prin Santiago, a zărit pe stradă doi Martori predicând. Aceştia i-au oferit revista Turnul de veghe. Cu o altă ocazie, o soră i-a oferit două cărţi şi l-a invitat la Comemorarea morţii lui Isus, care urma să se ţină în Santiago. El a fost foarte impresionat de ceea ce a auzit acolo şi imediat  şi-a dat seama că, în sfârşit, găsise adevărul şi că cei care asistaseră la acea întrunire erau cei pe care spera să-i găsească.

Misionarii i-au vizitat pe cei cu care studia Pablo. Într-unul din locurile unde ţinea Pablo întruniri au fost aşteptaţi cu bucurie de 27 de persoane. Unele merseseră pe jos 25 de kilometri, iar altele parcurseseră 50 de kilometri călare! La următorul loc de întrunire au fost prezente 78 de persoane, iar într-un alt loc 69 de persoane.

Pablo le-a dat misionarilor o listă cu aproape 150 de persoane interesate. Aceşti oameni umili şi însetaţi după adevăr studiau deja Biblia şi respectau normele ei. Aveau însă nevoie de îndrumare şi de o bună organizare. Celeste a spus: „Misionarii ne-au vizitat şi au ţinut o întrunire, la care s-au făcut botezuri. Eu am fost prima din familie care s-a botezat. Mai târziu s-au botezat mama mea, Fidelia Jiménez, şi sora mea, Carmen”.

Între 23 şi 25 septembrie 1949 s-a ţinut la Santiago primul congres de circumscripţie din Republica Dominicană, care a dat un nou avânt lucrării de predicare. La acest congres de trei zile au asistat multe persoane interesate, iar la discursul public ţinut duminică au fost prezente 260 de persoane. De asemenea, s-au botezat 28 de persoane. Mulţi s-au convins atunci că aceasta este organizaţia pe care o foloseşte Dumnezeu pentru a-şi duce la îndeplinire voinţa.