Capitolul 44

Isus potoleşte o furtună înspăimântătoare

ISUS a avut o zi foarte plină în care, printre altele, a învăţat mulţimea adunată pe plajă, iar apoi le-a explicat în particular discipolilor săi ilustrările pe care le prezentase. Odată cu lăsarea serii, el spune: „Să trecem în partea cealaltă!“

În partea cealaltă, pe ţărmul estic al Mării Galileei, se află regiunea Decapole, al cărei nume provine din cuvintele greceşti déka, ce înseamnă „zece“, şi pólis, care înseamnă „oraş“. Oraşele din Decapole sunt centre ale civilizaţiei greceşti, deşi, fără îndoială, acolo locuiesc şi numeroşi iudei. Activitatea lui Isus în această regiune este însă foarte restrânsă. Aşa cum vom vedea mai târziu, chiar cu ocazia acestei vizite, nu i se îngăduie să rămână prea mult timp.

Când Isus le cere discipolilor să treacă pe malul celălalt, aceştia îl iau cu ei în corabie. Însă plecarea lor nu trece neobservată. În scurt timp şi alţii se urcă în ambarcaţiunile lor ca să-i însoţească. Traversarea nu durează prea mult timp. De fapt, Marea Galileei este doar un lac mare, având circa 21 de kilometri lungime şi maximum 12 kilometri lăţime.

De bună seamă că Isus este obosit. De aceea, la scurt timp după ce pornesc, el se întinde în partea din spate a corăbiei, pune capul pe o pernă şi cade într-un somn adânc. Câţiva dintre apostoli sunt marinari cu experienţă, care au pescuit vreme îndelungată pe Marea Galileei. Astfel, ei îşi asumă sarcina de a conduce corabia.

Dar această călătorie nu va fi uşoară. Din cauza temperaturii mai ridicate de la suprafaţa lacului, care se găseşte la circa 210 metri sub nivelul mării, şi a aerului mai rece care coboară dinspre munţii din apropiere, iau naştere uneori vânturi puternice care provoacă brusc furtuni violente pe lac. Tocmai acest lucru se întâmplă şi acum. În scurt timp, valurile izbesc cu furie corabia şi se revarsă în interior, astfel încât aceasta este aproape gata să se scufunde. Însă Isus doarme în continuare!

Experimentaţii marinari se luptă din răsputeri ca să ţină corabia sub control. Fără îndoială, ei au mai navigat şi altă dată pe timp de furtună. Dar, de data aceasta, sunt la capătul puterilor. Temându-se să nu-şi piardă viaţa, ei îl trezesc pe Isus. ‘Învăţătorule, oare nu îţi pasă? Ne scufundăm!’, exclamă ei. ‘Salvează-ne, ne înecăm!’

Ridicându-se în picioare, Isus porunceşte vântului şi mării: ‘Tăceţi! Liniştiţi-vă!’ Şi vântul năpraznic încetează, iar marea devine calmă. Întorcându-se spre discipoli, Isus îi întreabă: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de n-aveţi credinţă?“

Atunci, discipolii sunt cuprinşi de o frică neobişnuită. „Cine este Acesta, se întreabă ei unul pe altul, de porunceşte şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?“

Ce demonstraţie de putere din partea lui Isus! Cât de liniştitor este să ştim că Regele nostru are putere asupra forţelor naturii şi că, atunci când toată atenţia lui se va concentra asupra pământului nostru, pe parcursul guvernării Regatului său, toţi vor locui în siguranţă, la adăpost de îngrozitoarele calamităţi naturale.

La scurt timp după încetarea furtunii, Isus şi discipolii săi ajung teferi pe ţărmul răsăritean. Probabil că celelalte ambarcaţiuni au scăpat de iureşul furtunii şi s-au întors în siguranţă acasă. Marcu 4:35—5:1; Matei 8:18, 23–27; Luca 8:22–26.

▪ Ce este Decapole, şi unde se află?

▪ Ce factori fizici generează furtunile violente care au loc pe Marea Galileei?

▪ Atunci când îndemânarea lor marinărească nu îi poate salva, ce fac discipolii?